Strategia de imagine a lui Obama – miza pe votul rasial

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Problematica identitară din SUA, despre care am scris aici „Ostilitatea rasială din Statele Unite” şi aici „Provocările interne ale Statelor Unite”, transpare şi în competiţia politică din această ţară. În acest sens, trebuie menţionată radicalizarea unor forţe politice americane, succesul electoral al unor politicieni de extremă dreaptă, politizarea problemei rasiale în general. De exemplu, politicianul ultranaţionalist şi antisemit David Duke, un fost membru al Ku-Klux-Klan-ului, a înregistrat în repetate rânduri scoruri electorale impresionante în statul său Louisiana; în 1991, pentru funcţia de guvernator de Louisiana, el acumulase 55% din voturile albilor, ceea ce este un succes remarcabil pentru o Americă în care ideile şi dispoziţiile rasiste sunt sistematic cenzurate şi inhibate. David Duke candidase din partea Partidul Republican, ceea ce indirect confirmă că Partidul Republican, în opoziţie cu Partidul Democrat, tinde să devină forţa politică ce va reprezenta tot mai mult în viitor expresiile politice ale albilor [Chittum, 1996, p. 156]. Campania prezidenţială din 2008 a demonstrat în mod clar diferenţierea acestor două mari partide americane după criteriul interesului rasial, precum şi existenţa unor tendinţe curioase în stratificarea demografică şi preferinţele electorale ale americanilor.

Sondajele realizate în timpul cursei prezidenţiale dintre candidatul democrat de culoare Barak Obama şi candidatul republican John Mccain au arătat ceea ce putea fi presupus: originea afro-americană a lui Obama a devenit un factor extrem de important în lupta electorală. Potrivit sondajului realizat în iulie 2008 de New York Times/CBS News, albii şi afro-americanii îl apreciau în mod total diferit pe senatorul Barak Obama. Candidatul se bucura de susţinerea a 80% dintre populaţia de culoare neagră şi doar de susţinerea a 30% dintre albi. La fel şi soţia sa, Michelle Obama era apreciată de 58% dintre negri şi doar de 24% de albi. În ceea ce ţine de susţinerea din partea hispanicilor, dintre aceştia pentru Barak Obama fuseseră dispuşi să voteze 62%, iar pentru Mccain – doar 23%[i]. Hispanicii se orientau în preferinţele lor pentru acel candidat care, ca şi ei, era „nealb”. În octombrie 2008, pentru Obama erau gata să voteze 91% dintre afro-americani[ii]; un vot rasial practic exclusivist. Acest vot a fost în mare măsură motivat rasial şi poate cel mai franc această motivaţie a fost mărturisită de actorul hollywoodian de culoare, Samuel L. Jackson: „Am votat pentru Obama pentru că era negru. Tot de aceea alte popoare votează pentru alte persoane – fiindcă arată ca ei… Asta e politica americană, pur şi simplu. Mesajul nu conta pentru mine”[iii].

Au existat, bineînţeles, strategii electorale în mod special orientate spre crearea unui climat emoţional în cadrul scrutinului prezidenţail din acel an, cu implicarea unor experţi consacraţi în manipularea emoţiilor şi instinctelor maselor. Din start, în lupta dintre concurenţii la funcţia de preşedinte ale SUA a fost utilizată tactica formării imaginii de „al nostru în plan rasial”, dar şi cea de formare a imaginii „duşmanului”. De exemplu, staff-ul lui John Mccain a lucrat întru mobilizarea voturilor de protest ale electoratului alb de orientare conservatoare. Pentru aceasta, Obama trebuia să fie prezentat ca un „străin” atât în plan rasial, cât şi în plan ideologic. Una din tehnici a constat în a asocia numele şi imaginea lui Obama cu cea a „duşmanilor” consacraţi ai Statelor Unite – musulmanii arabi. Astfel, s-a scos în evidenţă cel de-al doilea nume al candidatului democrat – Barak Hussein Obama (cu trimitere la numele lui Saddam Hussein, dictatorul irakian). De asemenea, au fost promovate asocieri de genul Obama-Osama (cu trimitere la numele „teroristului Nr.1” Osama Ben Laden); mai cu seamă că Ben Laden însuşi şi-a exprimat dorinţa de a-l vedea anume pe Obama preşedinte al SUA. În plus, au fost promovate şi imagini cu Obama în straie de arab, făcute în timpul uneia din vizitele acestuia în Somalia (vezi imaginea de mai jos).S-au făcut menţiuni şi asupra faptului că pentru Barak Obama fac campanie activă de promovare mai multe organizaţii ale afro-americanilor, inclusiv “Naţiunea Islamului”, unul dintre liderii de frunte al căreia, Louis Farrakhan, este cunoscut prin mesajele sale radicale rasiste în adresa albilor.

 

Barak Obama în ţinută de musulman somaliez.

Sursa: http://inedelya.ru/facts/article5766

Toată această isterie politico-rasială nu avea cum să nu activeze mai multe organizaţii neo-rasiste din SUA, inclusiv apariţia unor organizaţii noi, cum ar fi Liga Patrioţilor Americani (The League of American Patriots) care au desfăşurat campanii anti-Obama cu mesaje rasiste şi discriminatoare[iv]. După mărturiile unui membru al staff-ului lui Obama, emigrantul rus Aleksandr Pedrovski, care a fost adjunctul şefului grupului de voluntari pentru lucrul cu imigranţii din Washington, culoarea candidatului democrat reprezenta o barieră pentru circa 47% din alegători, în mare parte albi, care nu puteau accepta să voteze pentru un negru la preşedinţia SUA[v]. Iar cu o zi înainte de data alegerilor, pe 3 noiembrie 2008, liderul Ku Klux Clan-ului, pastorul Thomas Robb, a ameninţat că dacă va învinge Barak Obama, în Statele Unite va izbucni un război rasial. E de mai amintit aici că la finele lunii octombrie, serviciile secrete americane au anunţat că au zădărnicit organizarea a două atentate la adresa lui Barak Obama[vi]. 

Staff-ul lui Obama a abordat o altă tactică, promovând mesaje de orientare centristă, de interes general, care să obţină simpatia alegătorilor indecişi, în special a unei importante părţi a electoratului alb, a căror prejudecăţi rasiale trebuiau să fie diminuate. Or, în plan de cucerire a electoratului nealb, succesul era ca şi garantat de imaginea de rasă a candidatului democrat. În ceea ce ţine de prejudecăţi, este curios că staff-ul lui Obama a reuşit să profite de culoarea candidatului democrat şi în calitate de pavăză împotriva atacurilor electorale politice. Nu o dată criticile oponenţilor republicani faţă de Obama au fost interpretate drept critici cu subtext rasial, ceea ce-i făcea pe republicani să se potolească, fără putinţă de a puncta neajunsurile personale ale lui Obama ca politician[vii]. Experţii lui Obama au aplicat şi alte tehnici, mult mai subtile, de persusiune subliminală, pentru a atrage voturile americanilor. În 2007, psihologul american Drew Westen publicase o carte cu un titlu cât se poate de incitant: “Creierul politic: rolul emoţiilor în decizia privind soarta ţării” (“The Political Brain: The Role of Emotion in Deciding the Fate of the Nation”); în carte este descris cum din punct de vedere neurobiologic funcţionează mintea alegătorilor şi cum aceştia ajung la preferinţele lor politice. Westen vine şi cu exemplificări, şi cu recomandări. El demonstrează că emoţiile, conectate la activitatea amigdalei în creier şi la sistemele neuronale, au un rol crucial în determinarea opţiunii de vot în alegerile prezidenţiale, exemplificând cum de-a lungul anilor republicanii au ştiut să influenţeze publicul american prin mesaje subliminale orientate spre emoţiile acestora, în special prin trezirea sentimentului de teamă, făcându-i să caute protecţie şi înclinându-i să voteze pentru cei care această protecţie le-o garanta [Westen, 2007]. Cartea a atras atenţia unor importante cercuri din Partidul Democrat, a lui Joseph R. Biden personal, care a înţeles că tezele lui Westen ar putea avea o aplicabilitate electorală în scrutinul din 2008. Deloc întâmplător, Westen a fost invitat în calitate de consultant politic în tabăra democraţilor şi a elaborat pentru aceştia un important ghid electoral, care, potrivit mărturiilor democraţilor, a avut o contribuţie substanţială în construirea unui mesaj victorios pentru staff-ul lui Barak Obama[viii].

Deci, dincolo de programele electorale, de retorica şi strategiile de imagine ale politicienilor aflaţi în scrutin, preferinţele de rasă (afective şi iraţionale) faţă de candidaţi s-au arătat a avea o influenţă în anumite privinţă decisivă asupra rezultatului alegerilor. Iar cel care a avut de câştigat din cauza clivajelor rasiale a fost Barak Obama, pe care mobilizarea electorală a electoratului nealb l-a avantajat enorm şi i-a adus victoria[ix], [x] [Mas, Moretti, 2008]. Rezultatele alegerilor din 4 noiembrie 2008 au înfăţişat tabloul opţiunilor electorale, în care votul rasial după cum se vede a fost determinant. Câştigând cursa cu 52.92%, Barak Obama a obţinut voturile a 95% din afro-americani şi a 67% din hispanici, ceea ce a fost suficient pentru a-şi asigura victoria, chiar dacă a luat doar 43% din voturile albilor (ceea ce de altfel e un procentaj solid, fapt care vorbeşte despre reuşita strategiilor de poziţionare centristă a lui Obama, dar şi despre dorinţa multor votanţi de a se poziţiona drept “politic corecţi”, ca un principiu al toleranţei cultivate în SUA). Ulterior, chiar dacă la o anumită etapă raitingul politic al preşedintelui Obama scăzuse dramatic, rata de încredere din partea populaţiei afro-americane a continuat să fie deosebit de mare, fluctuând între 80% şi 90% pe durata anului 2011[xi]. Deci, faptul că McCain a obţinut doar 5% din voturile afro-americanilor vorbeşte de la sine despre importanţa minoră a mesajului electoral şi miza enormă a imaginii rasiale a candidatului la funcţia de preşedinte. Precum vorbeşte şi despre care categorie rasială din SUA este mai părtinitoare în plan rasial.  

Cea de-a doua campanile prezidenţială a lui Obama, consumată la 7 noiembrie 2012, a fost de asemenea însoţită de mari mize cu caracter identitar. Pe parcursul guvernării sale, prejudecăţile şi rivalităţile rasiale din SUA nu s-au diminuat, ci, din contră, s-au acutizat[xii]. În ajunul scrutinului au existat şi provocări cu substrat rasial, cum ar fi cazul unei tinere de culoare care ar fi fost incendiată de activişti Ku Klux Klan. Pe reţelele de socializare cazul a provocat discuţii aprinse, s-au lansat zvonuri că tânăra ar fi purtat tricou cu imaginea lui Barack Obama. Mai târziu, anchetatorii au venit cu ipoteza că tânăra şi-a înscenat atacul, pentru a provoca rumoare în ajunul datei alegerilor prezidenţiale, când orice mesaj cu valenţe rasiale şi emoţionale poate influenţa opţiunile de vot[xiii].

Distribuirea voturilor a fost foarte sugestivă: aproape 94% dintre afro-americani şi circa 70% dintre hispanici au votat pentru Obama, dar numai 40% dintre albi. De asemenea, după criteriul de vârstă, 60% dintre tinerii cu vârsta între 18-29 de ani au votat pentru Obama, ceea ce corelează cu reprezentativitatea mai mare a persoanelor de această vârstă în rândul non-albilor. Deci, în ciuda faptului că Mitt Romney a primit voturile a circa 60% dintre albi (care încă sunt alegătorii majoritari în SUA), el a pierdut din cauza decalajului de voturi ale non-albilor în favoarea lui Obama; potrivit unor comentatori, decisive au fost voturile hispanicilor. Şi această distribuţie a voturilor arată că nu mai e justificat să se vorbească despre o “Americă post-rasială”[xiv].    

Imediat după victoria sa repetată, Obama a ţinut să menţioneze că “Noi nu  suntem chiar atât de divizaţi, cum sugerează politicienii. Noi rămânem a fi mai multe decât o colecţie de state albastre şi roşii [culorile democraţilor şi republicanilor – n.n.]”[xv]. Probabil Obama a prevăzut problemele cu care urmează să se confrunte America de acum încolo – neîncrederea şi înstrăinarea între rase şi între state. La doar câteva zile după ce Obama a primit votul pentru al doilea mandat, peste 100.000 de cetăţeni americani din 20 de state şi-au pus semnătura pe petiţii, întitulate “Noi, Poporul” (“We The People”), privind separarea paşnică a statelor lor de SUA (aşa cum permite Declaraţia de independenţă din 1776). La început, au semnat o astfel de petiţie locuitorii din Louisiana, apoi, cei din Texas, iar ulterior au urmat rezidenţi din încă 18 state americane. Majoritatea petiţiilor provin din statele care au votat masiv pentru candidatul republican Mitt Romney[xvi]. Reacţia guvernului a fost de o promptitudine care trădează temerile oficialilor de la Casa Albă: în ianuarie 2013 s-a luat decizia că petiţiile, pentru a fi examinate, trebuie să întrunească de patru ori mai multe semnături decât se obişnuia. În loc de 25.000 de semnături pentru o petiţie, Guvernul cere deja ca petiţia să conţină 100.000 de semnături accumulate în 30 de zile[xvii]. Guvernul justifică aceste modificări prin invocarea unor chestiuni de ordin birocratic, însă putem bănui că anume revendicările de sciziune pe criterii rasiale din partea unor state reprezintă adevăratul motiv al îngrijorării celor de la Casa Albă.

(Bibliografia completă va fi publicată în cartea asupra căreia lucrez, despre conflictele identitare).

 

Mai multe articole găseşti aici: Instinct şi Raţiune


[i]Черный или белый президент? США расколоты по расовому признаку// NR2.Ru, «Новый Регион», 2.0, 16.07.08 / http://www.nr2.ru/inworld/187073.html

[ii] Ominous new Gallup findings for Democrats: Blacks still love Obama, others not so much // http://latimesblogs.latimes.com/washington/2010/10/obama-approval-gallup-blacks.html

[iii] Samuel L. Jackson I Voted for Obama BECAUSE HE’S BLACK // http://www.tmz.com/2012/02/11/barack-obama-samuel-l-jackson/?adid=hero2#.TzoaVFEYJkS

[iv] The League of American Patriots, Racist New Jersey-based Group // http://www.adl.org/main_Extremism/loap.htm / Posted: March 31, 2009
spacer

[v]„Конечно, он не так красив, как Сара Пэйлин”. Российский эмигрант рассказал „Времени новостей” о своей работе на Барака Обаму // http://www.vremya.ru/2008/204/4/216082.html

[vi]Ку-клукс-клан пригрозил Обаме войной // текст: Сергей Смирнов/Infox.ru / http://www.infox.ru/authority/foreign/2008/11/03/document2375.phtml

[vii]Вольский В. ПРАВИЛЬНЫЙ ЛИ ВЫБОР СДЕЛАЛИ АМЕРИКАНСКИЕ ИЗБИРАТЕЛИ?// Обыватель. №11. 2009 / http://obivatel.com/artical/331.html

[viii] A Psychologist Helps Repackage Democrats’ Message // By SHAILA DEWAN and ROBBIE BROWN, The New York Times. October 29, 2008 / http://www.nytimes.com/2008/10/30/us/politics/30message.html?ref=politics

[ix] Race Relations a Factor in 2008 Presidential Election. Obama-McCain contest brings issue of race to the political forefront // By Eric Greenand Staff Writer / http://www.america.gov/st/elections08-english/2008/June/200806301621521xeneerg0.7737543.html

[x]Race Still Mattered in the 2008 Election // By Alexis Karteron / http://www.thedefendersonline.com/2008/12/23/race-still-mattered-in-the-2008-election/

[xi] Obama Weekly Average Approval Holds at Term-Low 40%. Blacks, Democrats, and liberals are only groups showing majority approval // by Lydia Saad. Gallup.com. August 30, 2011 / http://www.gallup.com/poll/149225/Obama-Weekly-Average-Approval-Holds-Term-Low.aspx?utm_source=tagrss&utm_medium=rss&utm_campaign=syndication&utm_term=Politics

[xii] Racial prejudice in US worsened during Obama’s first term, study shows // by Paul Harris. The Guardian. Saturday 27 October 2012 / http://www.guardian.co.uk/world/2012/oct/27/racial-prejudice-worsened-obama

[xiii] Lovitură de teatru în cazul KKK. Tânăra și-ar fi înscenat atacul, susțin autoritățile // 24.10.2012 / http://www.ziarelive.ro/stiri/lovitura-de-teatru-in-cazul-kkk.-tanara-si-ar-fi-inscenat-atacul-sustin-autoritatile.html

[xiv] Race and the 2012 Election // by Henry Wolff. American Renaissance. November 9, 2012 / http://www.amren.com/features/2012/11/race-and-the-2012-election/

[xv] Barack Obama wins election for second term as president // By Liz Goodwin. Yahoo! News. 7 november 2012 / http://news.yahoo.com/blogs/ticket/barack-obama-wins-election-second-term-president-041852102–election.html

[xvi] White House Website Deluged with Secession Petitions from 20 States // by David Martosko. Daily Caller. November 11, 2012 / http://dailycaller.com/2012/11/11/white-house-website-deluged-with-secession-petitions-from-19-states/

[xvii]Why We’re Raising the Signature Threshold for We the People // by Macon Phillips. The White House Blog. January 15, 2013 / http://www.whitehouse.gov/blog/2013/01/15/why-we-re-raising-signature-threshold-we-people

Comentarii

Dorian Furtună

Dorian Furtună

Etolog, Doctor în Biologie; cercetări în domeniul Etologiei sociale (fundamentele biologice ale comportamentului social şi politic). Interesul ştiinţific: conflictele identitare, agresivitatea socială, ierarhiile, instinctele sociale, antropogeneza, ...

Ultimele articole