Represiunea stalinistă: modul de funcţionare (cazul familiei Ogurţov, partea I)

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

La redactarea acestui studiu despre soarta dramatică a familiei Ogurţov au fost folosite memoriile doamnei Tamara Batîr, fiica lui Iacob Ogurţov, publicate într-o broşură[1], copii-xerox din dosarul de condamnare al lui Ia. Ogurţov, din Arhiva SIS al RM, păstrate în arhiva familiei Batîr, fotografii de familie, precum şi interviul, solicitat doamnei Tamara Batîr, sâmbătă, 26 ianuarie 2013.

Tatăl doamnei Tamara Batîr, Iacob Ivanovici Ogurţov s-a născut pe data de 2 mai 1913, în satul Semionovca, raionul Ştefan Vodă, Republica Moldova, într-o familie de ţărani de origine rusă. În 1921 Iacob Ogurţov a fost înscris la şcoala primară, pe care a absolvit-o în anul 1925. În anul următor, 1926, Ia. Ogurţov a fost admis la Colegiul agrar din localitatea Manzâr (astăzi – Lesnoie, raionul Tarutino, Ucraina). După absolvirea Colegiului a rămas să lucreze în aceiaşi instituţie de învăţământ în calitate de agronom – specialist în culturi de seminţe selecţionate. În 1935 a fost recrutat în armată, dar foarte repede demobilizat, fiind că, aşa cum a menţionat chiar Iacob Ogurţov într-un demers, semnat mult mai târziu, „era de naţionalitate rusă”. Deoarece locul de muncă de la Colegiu era deja ocupat de altă persoană, Ia. Ogurţov s-a angajat în calitate de secretar la Primăria satului Iacobstal din raionul Căuşeni.

În 1938 o profesoară tânără, Valentina Sergheeva, originară din Orhei, a fost repartizată la lucru în Semionovca. Aşa s-a întâmplat, că Iacob Ogurţov a fost trimis cu căruţa s-o aducă pe Valentina de la gara Căuşeni până la locul de destinaţie[2]. Astfel, cei doi s-au cunoscut, s-au îndrăgostit şi s-au căsătorit.

La 28 iunie 1940 România a fost invadată de trupele Armatei roşii. Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, insule de la Gurile Dunării au intrat sub regimul Primei ocupaţii sovietice (1940-1941). Noile autorităţi l-au împuternicit pe Iacob Ogurţov să ia în administrare gospodăriile părăsite ale germanilor din Iacobstal, repatriaţi în Faterland, în conformitate cu înţelegerea nazisto-sovietică. În februarie 1941 Ia. Ogurţov a fost trimis în calitate de învăţător, în satul Feşteliţa, unde locuia soţia sa.

La 22 iunie 1941, alături de Germania şi aliatele acesteia, România a intrat în război împotriva URSS pentru a elibera pământurile şi populaţia, răpite de sovietici un an mai devreme. Fiind suspectaţi de colaboraţionism cu bolşevicii, soţii Ogurţov au fost arestaţi: Iacob a fost interogat la Tighina, după care eliberat cu condiţia să se mute în alt sat, iar Valentina, care avea un copil mic, de trei luni, pe care-l alăpta şi pe care a fost nevoită să-l lase la rude, a fost trimisă din Tighina la Galaţi, de unde, peste 20 de zile s-a întors în Feşteliţa.

Din august 1941 până la 31 martie 1944 Iacob Ogurţov a lucrat secretar la primăria din satul natal Semionovca. Odată cu retragerea administraţiei şi forţelor militare româneşti, în primăvara anului 1944, familia Ogurţov s-a retras în România, în oraşul Turnu-Măgurele, de unde a fost capturată de sovietici şi trimisă la locul de baştină – s. Feşteliţa (iulie 1945).

Pe data de 20 ianuarie 1949 locţiitorul şefului Secţiei a 3-a a Departamentului 2 al Ministerului Securităţii de Stat al RSS Moldova, maiorul Zanevski, a semnat Dispoziţia de arest pe numele lui Ogurţov Iacob Ivanovici.

DOCUMENT

[Sus, în stânga]:

„APROB”

Ministrul Securităţii Statului RSSM

General-maior

(MORDOVEŢ)

(semnătura)

21 ianuarie

[Sus, în dreapta]:

„SANCŢIONEZ ARESTAREA”

Procurorul militar al trupelor MAI al RSSM

Colonel-locotenent de justiţie

(VDOVIN)

28 ianuarie 1949

DISPOZIŢIE

De arest

or. Chişinău.                               

Comentarii