Legislaţia stalinistă: odiosul articol 58 al Codului penal

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.


Stimaţi prieteni,

Istoricii care studiază dosarele crimelor regimului stalinist, dar şi descendenţii celor ce au suferit de pe urma represiunilor, care posedă documentele respective, deseori întâlnesc decizii ale organelor de urmărire penală, care fac trimitere la articolul 58 al Codului penal al Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse (RSFSR).

Ceva mai devreme am prezentat cartea domnului Boris Vasiliev, care cuprinde în anexe documente, între care decizia de condamnare a tatălui dumnealui, Ilie Vasiliev, la 8 ani muncă silnică în baza „art. 58-13 a Codului penal al RSFSR”[1].

Consider că nu prea multă lume cunoaşte conţinutul acelui articol, cu atât mai mult, cu cât nu am găsit traducerea articolui în limba română.

În cele ce urmează voi prezenta traducerea în limba română a articolului 58 al Codului penal al RSFSR, text preluat din cartea lui Dimitri Lîskov[2], pe care o voi prezenta în una din zilele următoare. Textul original este greoi, întortocheat, de aceea am făcut unele precizări în cadrul parantezelor dreptunghiulare. În unele cazuri am intervenit cu scurte comentarii.

CODUL PENAL AL RSFSR

PARTEA SPECIALĂ

Capitolul întâi

CRIME DE STAT

1. Crime contrarevoluţionare

58-1. Este recunoscută ca fiind contrarevoluţionară orice activitate, îndreptată spre răsturnarea, subminarea sau slăbirea [diminuarea] puterii Sovietelor [Consiliilor] muncitoreşti-ţărăneşti şi a guvernelor Uniunii RSS, republicilor unionale şi autonome, [guverne] alese pe baza Constituţiei Uniunii RSS şi constituţiilor republicilor unionale, sau spre subminarea sau diminuarea securităţii externe a Uniunii RSS şi a cuceririlor revoluţiei proletare în domeniul economic, politic şi naţional.

În virtutea solidarităţii intereselor internaţionale ale tuturor muncitorilor, aceleaşi activităţi sunt recunoscute ca fiind contrarevoluţionare şi în cazul în care ele sunt îndreptate împotriva oricărui altui stat al muncitorilor, chiar dacă acesta nu intră în componenţa Uniunii RSS.

[Observaţi: Guvernul sovietic îşi rezerva dreptul să intervină în afacerile interne ale altor state, cu prevederile acestui Cod penal, în ceea ce priveşte numitele „acţiuni contrarevoluţionare”. La acel moment (1938) existau încă două state ale „muncitorilor” – Mongolia şi Tuva (D. Lîskov, p. 18)]

58-1a. Trădarea Patriei, adică acţiunile, comise de cetăţenii Uniunii RSS, ce prejudiciază puterea militară a Uniunii RSS, independenţa ei de stat sau inviolabilitatea teritoriului ei, cum ar fi spionajul, transmiterea secretului militar sau de stat, trecerea de partea duşmanului, evadarea sau trecerea frontierei pe calea aerului,

se reprimă cu cea mai înaltă pedeapsă penală – împuşcarea cu confiscarea întregii proprietăţi, iar în circumstanţe atenuante – cu privaţiunea de libertate pe un termen de 10 ani cu confiscarea întregii averi.

58-1b. Aceleaşi crime, comise de militari, se reprimă cu cea mai înaltă pedeapsă penală – împuşcarea cu confiscarea întregii proprietăţi.

58-1c. În cazul evadării sau trecerii frontierei pe calea aerului a militarului, membrii familiei lui, ajunşi la majorat, în cazul în care au favorizat trădarea comisă sau care se pregătea [a fi comisă], sau cel puţin au ştiut despre ea [trădare], dar nu au comunicat autorităţilor, se reprimă cu privaţiunea de libertate pe un termen de la 5 la 10 ani cu confiscarea întregii averi.

Ceilalţi membri ai familiei trădătorului, ajunşi la majorat, care au locuit împreună cu el sau care au fost întreţinuţi de el către momentul comiterii crimei, sunt lipsiţi de dreptul de a alege şi sunt trimişi în regiunile îndepărtate ale Siberiei pe un termen de 5 ani.

[Observaţi: în URSS stalinistă membrii familiei erau pedepsiţi drastic pentru dezertarea militarului; nu se luau în calcul condiţiile, în care militarul (soldat, sergent, ofiţer, general) trecea de partea cealaltă, cea a „duşmanului”. În situaţia în care URSS era unica ţară socialistă, era firesc să se considere că celelalte state înconjurătoare sunt „ostile”, „duşmănoase”]

58-1d. Nedenunţarea din partea militarului despre pregătirea sau comiterea trădării are drept urmare privaţiunea de libertate pe un termen de 10 ani.

Nedenunţarea din partea din partea celorlalţi cetăţeni (nemilitari) se pedepseşte conform prevederilor art. 58-12.

58-2. Răscoala armată sau intervenţia cu scopuri contrarevoluţionare pe teritoriul sovietic a bandelor înarmate, cucerirea puterii în centru sau în teritorii, cu aceleaşi scopuri şi, în particular – cu scopul de a răpi cu forţa un oarecare teritoriu al Uniunii RSS sau al uneia din republicile unionale sau [cu scopul] de a anula tratatele [semnate de] Uniunea RSS cu alte state se reprimă cu cea mai înaltă pedeapsă de apărare socială – împuşcarea sau declararea duşman al muncitorilor, cu confiscarea proprietăţi şi retragerea cetăţeniei republicii unionale, în felul acesta şi a cetăţeniei Uniunii RSS şi izgonirea pentru totdeauna peste frontierele Uniunii RSS; în circumstanţe atenuante se permite diminuarea [pedepsei] până la privaţiunea de libertate pe un termen de nu mai puţin de trei ani, cu confiscarea întregii proprietăţi sau a unei părţi a acesteia.

58-3. Relaţiile cu statul sau cu reprezentanţii acestuia în scopuri contrarevoluţionare, la fel şi acordarea sprijinului prin orice mijloace, oferit unui stat străin, ce se află în stare de război cu Uniunea RSS sau care luptă cu [URSS], organizând intervenţii sau blocade, sunt pedepsite prin măsuri de apărare socială, indicate în art. 58-2 a actualului Cod.

58-4. Acordarea prin orice mijloace a ajutorului [oferit] acelei părţi a burgheziei internaţionale, care nu recunoaşte egalitatea în drepturi a sistemului comunist, ce înlocuieşte sistemul capitalist, şi care doreşte răsturnarea acestuia [a sistemului comunist], la fel şi grupurile şi organizaţiile sociale, care se află sub controlul şi organizarea nemijlocită a acestei burghezii în realizarea activităţii ostile Uniunii RSS se pedepseşte cu privaţiunea de libertate de nu mai puţin de trei ani cu confiscarea întregii proprietăţi sau a unei părţi a acesteia; în circumstanţe agravante [se reprimă] inclusiv cu cea mai înaltă pedeapsă de apărare socială – împuşcarea sau declararea duşman al muncitorilor, cu retragerea cetăţeniei republicii unionale, în felul acesta şi a cetăţeniei Uniunii RSS şi izgonirea pentru totdeauna peste frontierele Uniunii RSS, cu confiscarea averii.

(va urma, 58-5 – 58-14)

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

preşedintele INIS „ProMemoria”

10 ianuarie 2013


[1] Boris Vasiliev. Stalin mi-a furat copilăria, Chişinău, Editura Baştina-Radog, 2010, p. 406.

[2] Dmitri Lîskov. Zapretnaia pravda o „stalinskih repressiah”. „Deti Arbata” lgut [Adevărul interzis despre „represiunile staliniste”. „Copiii Arbatului” mint], Moscova, Editura „Yauza-Press, 2012, p. 17 şi urm. Trimiterea autorului la sursa electronică (http://kc.koenig.ru/aktkbg/KALININ/akkab_05e.htm) este inaccesibilă.

Comentarii