Glumele etnice şi proverbele xenofobe ca formă de stigmatizare

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

„Un demon s-a însurat cu o maimuţă, iar din ei doi s-au născut, cu voia lui Dumnezeu, englezii”, aşa zice un proverb plin de resentimente al etnicilor punjab din India [1]. Şi dacă analizăm bine, constatăm că niciun popor nu e scutit de glume răutăcioase, bancuri şi ironii deşănţate din partea vecinilor sau din partea conaţionalilor de altă etnie. O tradiţie nemaiîntâlnită în altă parte, o însuşire specifică a caracterului, o trăsătură fizică tipică – toate acestea pot deveni obiect de glumă supărătoare.

De exemplu, în raport cu vietnamezii sunt invocate anumite tradiţii aduse la exagerare, ca în următoarea glumă: „ – Cum e întitulată Cartea de Bucate a vietnamezilor? – 100 de modalităţi de a-ţi prăji câinele”. Iar în raport cu evreii sunt invocate fie anumite trăsături anatomice, fie de comportament, cum e în următoarea glumă: „ – De ce evreii au un nas atât de mare? – Deoarece aerul este gratis” [2]. Religiozitatea afişată in extremis a moldovenilor este ironizată de următorul banc: „ – De ce fug moldovenii după salvare ? – Ca să pupe crucea”. Glumele şi proverbele xenofobe sunt forme de stigme care au fost utilizate atât de des, încât au devenit parte a folclorului.  

Într-adevăr, stigmatizarea „celuilalt”, corespunzător defăimarea şi discriminarea, frecvent încep pe calea ironiilor şi a glumelor etnice, când populaţiile minoritare sau inferioare social sunt luate în derâdere pe baza unor trăsături specifice lor, care fac diferenţa dintre minoritari şi majoritari, sau dintre cei consideraţi superiori şi inferiori [3]. Glumele etnice reprezintă o practică cvasiuniversală, ele sunt răspândite pe toate continentele şi reprezintă o formă uşoară de ironizare şi/sau insultare dintre două grupuri învecinate. Aceste glume reprezintă şi o modalitate de a întreţine o imagine ridicolă a „străinilor”, de subliniere a diferenţelor de caracter, tradiţii şi comportament, astfel încât, în caz de necesitate, să se poată trece mai lejer la propagarea unei imagini duşmănoase a acestora. Putem vedea pactic on-line cum unele glume reciproce şi aparent nevinovate utilizate anterior între ucraineni şi ruşi au luat rapid forma acuzaţiilor stereotipe şi au devenit material pentru mesaje propagandistice înveninate. Dintr-o anumită perspectivă, glumele etnice şi rasiste pot fi privite în calitate de unelte retorice ce pot susţine şi încuraja acţiuni xenofobe în anumite circumstanţe [Weaver, 2011]. Glumele răutăcioase reprezintă avangarda propagandistică a urii.

Etologul austriac Irenaus Eibl-Eibesfeldt clasifică glumele caustice şi ironia la categoria „reacţiilor de respingere a anormalului”. Potrivit lui, râsul a apărut ca o modalitate de a ridiculiza stângăciile sau comportamentul ciudat al celorlalţi, iar „bucuria provocată de rău se manifestă încă la copiii aflaţi sub vârsta de doi ani”. „A râde de cineva are cu siguranţă o motivaţie agresivă”, conchide etologul [Eibl-Eibesfeldt, 1975/2009, p. 140]. În cadrul unui grup, râsul are inclusiv funcţia de a-i avertiza prin ironie şi ridiculizare pe cei care se deosebesc prea mult de normele comportamentale acceptate de colectiv. O şi mai mare bază pentru apariţia unor asemenea glume există în cazul relaţiilor dintre grupuri etnice diferite. Iar pe timp de război dintre două naţiuni, glumele şi bancurile etniciste fac parte din tactica propagandistică a părţilor implicate în conflict. 

De cele mai multe ori, ironia jignitoare în sens etnic trezeşte reacţii deosebit de agresive la membri grupului vizat. În unele cazuri, se poate ajunge la violenţe şi situaţii de război. Cu titlu de exemplu tragicomic, voi prezenta subiectul războirii dintre două triburi din Papua Noua Guinee; în noiembrie 2010 reprezentanţii tribului wamena au atacat tribul yoka pentru faptul că ultimii utilizau ca rington la telefoanele lor mobile o melodie reggae percepută de tribul wamena drept jignitoare. Wamena a decis să-şi restabilească onoarea pe calea forţei şi a dat lovitura: în rezultatul atacului mai multe persoane au fost rănite, iar zeci de case şi motociclete incendiate [4]. Pe seama demnităţii identitare deci nu e de glumit, iar dacă e de glumit, să ne aşteptăm la reacţii furibunde.

Mai multe articole găseşti aici: Instinct şi Raţiune

Surse bibliografice:

1.       Antologia proverbelor ciudate // de Stephen Arnott. Traducere în română de Radu Paraschivescu. Bucureşti. Humanitas. 2010. P. 184.

2.       The Politically Incorrect Ethnic Joke Book // http://www.fajaf.com/lokalt/PIEJB.html#ethiopian

3.       Ethnic joke // http://en.wikipedia.org/wiki/Ethnic_joke

4.      4. Reggae Ringtone Sparks Tribal Violence in Papua // by Banjir Ambarita. The Jakarta Globe. November 17, 2010 / http://www.thejakartaglobe.com/news/reggae-ringtone-sparks-tribal-violence-in-papua/407131

 ·                 Eibl-Eibesfeldt I. Agresivitatea umană. Ed. a 2-a. Bucureşti. Editura Trei. 1975/2009. 390 p. / traducere: Vasile Dem. Zamfirescu, după: Eibl-Eibesfeldt I. “Krieg Und Frieden Aus Der Sicht Der Verhaltensforschung”. Piper Verlag GmbH. 1975. 315 p.   

Weaver S.Jokes, rhetoric and embodied racism: a rhetorical discourse analysis of the logics of racist jokes on the internet // Ethnicities.vol. 11 no. 4. December 2011. P. 413-435.

Comentarii

Dorian Furtună

Dorian Furtună

Etolog, Doctor în Biologie; cercetări în domeniul Etologiei sociale (fundamentele biologice ale comportamentului social şi politic). Interesul ştiinţific: conflictele identitare, agresivitatea socială, ierarhiile, instinctele sociale, antropogeneza, ...

Ultimele articole