Evaluarea ştiinţei moldoveneşti de către experţii europeni: oportunitate sau risc?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

În prezent un grup de experţi europeni, conduşi de M.Spiesberger, un bun cunoscător al realităţilor din spaţiul postsovietic, analizează sistemul naţional de cercetare-dezvoltare şi  politicile promovate în domeniul ştiinţei şi tehnologiilor.  Exerciţiul de evaluare se desfăşoară în cadrul proiectului INCO-NET EECA, finanţat de către Comisia Europeană prin intermediul PC7.

Ideea acestui exerciţiu a pornit de la faptul că în zona geografică din care face parte Republica Moldova sunt necesare reforme în domeniul ştiinţei şi tehnologiilor, prin adoptarea de noi strategii, legi, programe în domeniu, dar că de obicei acestea se bazează pe un suport ştiinţific limitat. Iar atunci când nu se bazează pe un suport ştiinţific,  politicile promovate în domeniu sunt superficiale şi lipsite de consecvenţă, rezultând deseori în acţiuni contradictorii şi de fapt urmând nişte stratageme situaţionale care exprimă înţelegerea cercetării-dezvoltării de către factorii de decizie. În acest sens,  S&T Policy Mix Peer Review, în derulare, este un instrument utilizat de către partenerii europeni, care poate creşte legitimitatea şi baza ştiinţifică pentru reformele în domeniu în Republica Moldova. Acest instrument reprezintă o examinare şi o apreciere sistemică a sistemului naţional de cercetare-dezoltare de către experţi internaţionali, care are drept scop îmbunătăţirea procesului de elaborare şi implementare a politicilor în domeniul ştiinţei şi tehnologiei.

S-ar părea că evaluarea din exterior este un lucru benefic pentru a vedea obiectiv starea de lucruri, ştiindu-se că într-o “ţară de cumătri” ierarhia valorilor este puternic influenţată de un coeficient de corecţie cu aplicare locală. Cu toate acestea, nu o dată am avut ocazia să aud păreri potrivnice acestui proces, argumentele fiind foarte diverse: se face doar ca să se fure ideile şi rezultatele noastre ştiinţifice, experţii străini nu înţeleg specificul ştiinţei naţionale, experţii de peste hotare sunt slab pregătiţi, noi trebuie să facem aşa cum ne este util nouă etc. De obicei, însă, aceste argumente sunt spuse mai ales de către cei care nu au rezultate recunoscute internaţional şi care doresc să-şi păstreze status quo-ul, iar ştiinţa naţională să rămană relativ izolată. O eventuală evaluare independentă este percepută de aceşti reprezentanţi ai mediului academic ca fiind un risc.

Dacă însă comparăm cu experienţa altor state din regiune, putem afirma că o analiză şi evaluare din exterior este nu numai un lucru necesar, dar, în cazul nostru, şi destul de tardiv. Deja a devenit clasică compararea noastră cu Ţările Baltice, atunci când vorbim de şansele pierdute şi necesitatea ca măcar în ceasul al doispăzecelea să implementăm reformele necesare. Voi apela şi eu la acest procedeu, or ştiinţa la fel se pretează acestui exerciţiu. În toate trei ţări baltice au fost utilizate, în anii 90 ai secoului trecut, mai multe instrumente de analiză şi evaluare independentă cu implicarea experţilor străini (mai ales cu sprijinul ţărilor nordice). Ţările respective au reuşit să-şi reformeze radical sistemele naţionale de cercetare-dezvoltare, urmând recomandările misiunilor de experţi, care se refereau la eliminarea neajunsurilor modelului sovietic de organizare a ştiinţei:

– structura ierarhică şi birocratizată, cu stabilire de priorităţi şi alocare de fonduri bazate pe principii ideologice şi legături neformale, fără competiţii de proiecte;

– concentrarea cercetărilor fundamentale preponderent în Academiile de ştiinţe, iar a celor aplicative şi dezvoltării experimentale – în instituţiile din subordinea ministerelor;

– slaba integrare a cercetării cu învăţământul şi orientarea preponderentă a universităţilor spre pregătirea forţei de muncă calificate;

– slaba legătură între ştiinţă şi economie, durata mare de timp a implementării rezultatelor şi neconcordanţa între cunoştinţele tehnologice produse şi necesităţile consumatorilor etc.

După trecerea la modele de organizare a ştiinţei compatibile cu cele occidentale – “minune”, ştiinţa din aceste ţări nu a dispărut! Ba mai mult, dacă comparăm producţia ştiinţifică prin cei mai importanţi doi indicatori vedem că:

1) numărul publicaţiilor ştiinţifice monitorizate de către SCImago Journal & Country Rank, un portal ce include indicatori ştiinţifici, în peroada 1996-2010: a crescut în cazul Estoniei de 3,3 ori (ajungând la 1907 în 2010), a Letoniei – de 2,4 ori (822 în 2010), iar a Lituaniei – de 5,3 ori (2479 în 2010). Numărul publicaţiilor ştiinţifice a cercetătorilor moldoveni a crescut în aceeaşi perioadă de 1,3 ori, valoarea maximă fiind înregistrată în 2005 – 318 publicaţii.

2) numărul cererilor de brevete depuse la Oficiul European de Brevete în perioada 2001-2010: a crescut în cazul Estoniei de aproape 4 ori (atingând maximum de 34 în 2009), a Lituaniei – de peste 4 ori (maximum – 13 în 2009), iar a Letoniei – de 33 ori (maximum 50 în 2009). Numărul de cereri de brevete depuse de Moldova în această perioadă a crescut de la de la 0 la 2 (maximum – 3 în 2007).

Revenind la oile noastre, e cazul să spunem că raportul final al evaluatorilor externi, care va conţine şi propuneri de îmbunătăţire a politicilor în domeniu, se aşteaptă să fie prezentat în luna iunie 2012. Trebuie la fel de menţonat că, la sfârşitul anilor 90, pe timpul guvernării ADR, a fost efectuată şi în Republica Moldova o evaluare a sistemului de cercetare-dezvoltare de către experţi externi, sub egida UNESCO. Până la urmă însă recomandările acestora aşa şi nu au fost implementate sistemic şi complet.

În acest context, este logică întrebarea: în ce măsură vor lua în consideraţie factorii noştri de decizie recomandările făcute de către experţii europeni?

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Comentarii