despre sisteme şi oameni cu multe „zvănii”

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.
pe site-ul ministerului educaţiei este o pagină despre ministru nostru, Şleahtiţchi, cu o listă luuungă de studii, grade ştiinţifice, angajări şi alte realizări (cică), printre care:
  • doctor în psihologie şi pedagogie,
  • membru titular al Comisiei de Experţi în Pedagogie şi Psihologie,
  • academician (membru titular) al Intenational Teacher`s Traning Academy of Science (Moscova, Rusia)
dacă de-i arătat unui om din altă ţară lista asta cu realizări a domnului ministru şi de-l întrebat cum crede că este sistemul nostru de educaţie, impresia va fi una foarte pozitivă (cred eu). realitatea este contrar inversă.

“Eficacitatea din sistemul educaţional depinde de profesionalismul cadrelor didactice şi cel al elevilor.“

ce interesant se protejează şi se asigură pe el însuşi. acum în cazul în care ceva nu va merge cum trebuie, de vină vor fi „cadrele didactice şi elevii”, el jă astfel a transferat toată responsabilitatea pe umărele lor. asta cred că l-au învăţat în pedagogie sau pe unde a mai fost el.
aşa-i la noi în ţară, toţi caută pe vinovatu şi se asigură din timp că dacă ceva nu merge bine, să nu „nimerească sub razdace”, în loc să lucreze.
___
conform wikipedia, sistemul este „a set of interacting or interdependent components forming an integrated whole” (un set de componente interdependente care interacţionează între ele formând un tot întreg).

să luăm un exemplu concret, o fabrică de mobilă:

la input fabrica are lemn. lemnul trece prin diferite tipuri de prelucrare, şlefuire, strunguri, etc. şi în final obţinem un scaun. calitatea scaunului depinde de mai mulţi factori: tipul lemnului, instrumentele utilizate la confecţionarea acestuia, experienţa dulgherului, calitatea cleiului, calitatea lacului, etc.

sistemul educaţional este şi el un sistem (banal, da). imaginea de mai jos este o reprezentare grafică generalizată

sistemul are un input – copiii, care timp de 12 ani trec prin sistem şi sistemul îi „transformă” în absolvenţi. e simplu.
aici Ministerul Educaţiei, în frunte cu ministrul, este responsabil de toate componentele sistemului şi de toate procesele din acest sistem, cu excepţia inputului – a copiilor. dacă în cazul fabricii de mobilă se poate de ales lemnul, să fie de o calitate bună, păi în cazul sistemului educaţional nu poţi alege copiii, pentru că ei sunt aşa cum sunt. tocmai de asta există studii de psihologie, categorizări pe temperamente, cercetări în domeniul neuroştiinţei, a studiului creierului şi a proceselor de învăţare – toate pentru a înţelege cum învaţă diferiţi oameni şi care este o abordare mai eficientă.

de aceea mi se pare foarte stupid faptul că se dă vina pe copii precum că aceştia nu se „supun” sistemului. asta defapt nu înseamnă nimic altceva decât faptul că sistemul e inutil, pentru că nu lucrează eficient cu inputul şi nu produce rezultatul dorit.

oamenii din minister cu multe „zvănii” ar trebui să înţeleagă asta şi să-şi asume responsabilitatea pentru rezultat şi nu să o transfere pe umerii elevilor.

pontu atunci din toate zvăniile lor…

PS: „e greu, necesită mult timp şi efort, bla bla bla” pot să spună unii. da, e greu. da e şi mai greu să te prefaci că lucrezi şi să scrii rapoarte şi să te gândeşti cum să formulezi aşa încât să fie vizibil că lucrezi când defapt nu faci tare multe. toţi se jăluie că-i greu. deşi iată un exemplu, din matematică, care ilustrează formula (a+b)^2 simplu, clar şi memorabil:

1.

2.
3.
4.

cred că nici de explicat nu trebuie. trebuie de apucat de lucru şi de lucrat, da nu de îmblat cu vinovatu.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii