Bătălia ce a schimbat mersul celui de-al Doilea Război Mondial

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Ieri, 2 februarie, s-au împlinit 70 de ani de la victoria Armatei roşii în bătălia de la Stalingrad. A fost cea mai mare bătălie din cadrul celui de-al Doilea Război Mondial, victorie ce a schimbat mersul conflagraţiei: de acum încolo Coaliţia antihitleristă va dicta perspectiva victoriei asupra Germaniei naziste.

Cu acest prilej, la 1 februarie 2013, Portalul de ştiri „AVA.MD”, împreună cu Asociaţia istoricilor şi politologilor „Pro-Moldova” a organizat o Conferinţă ştiinţifică internaţională cu tema: „Marea bătălie de la Stalingrad şi impactul ei asupra destinelor Moldovei şi României”.

Deschiderea Conferinţei a fost moderată de dr.-hab. Serghei Nazaria.

Cuvânt de salut a avut Vladimir Voronin, liderul PCRM. A vorbit despre importanţa victoriei de la Stalingrad, urmările şi învăţămintele ei. Şi-a expus punctul de vedere corect, echilibrat, nimic de obiectat.

[La pauza de cafea, dl Voronin a oferit un interviu după care repede a plecat. Am vrut să-l întreb doar despre organul de presă al PCRM, săptămânalul „Kommunist”, care, iată, nu mai apare din ianuarie 2013. De ce oare? PCRM nu mai are oare bani? În orice caz, eu am fost un cititor fidel al gazetei bolşevicilor moldoveni. Păcat că s-a prăpădit!]

După V. Voronin a vorbit dl Igor Dodon, liderul Partidului Socialiştilor din RM. A vorbit româneşte, apoi – acelaşi mesaj -, ruseşte. Textul discursului este plasat pe blogul d-lui, poate fi citit de cei interesaţi. A folosit prilejul pentru a trimite câteva săgeţi la adresa celor pe care i-a numit „gore-politichi” [adică oameni politici „nenorociţi”, „amărâţi”] din RM; asta în situaţia în care chiar dl I. Dodon face parte din grupul oamenilor politici.

Următorul vorbitor – Valeri Rîbiţki, şeful Centrului rus de ştiinţă şi cultură din Chişinău. Între altele, el a spus că în partea Pruto-nistreană a RM trăiesc 8 veterani, iar în localităţile controlate de separatiştii tiraspoleni, nerecunoscuţi de nimeni, 17 veterani ai Bătăliei de la Stalingrad.

A vorbit dl Vitalii Andrievschii, şeful Portalului de ştiri AVA.MD. A amintit despre tatăl său, veteran al Războiului URSS pentru apărarea Patriei, a anunţat că S. Nazaria a fost decorat de preşedintele Federaţiei Ruse Vladimir Putin cu ordinul „Drujba” [„Prietenie”]. Acelaşi ordin i-a fost decernat şi lui Piotr Şornicov.

[Bineînţeles, când sunt invitat şi accept să particip la astfel de acţiuni, sunt conştient în ce bazin conceptual mă introduc. În aceste cazuri, ideal ar fi atunci, când autorii comunicărilor ar expune textele pregătite, ar discuta, ar trage concluzii, adică nu ar depăşi cadrul academic (ştiinţific) al întrunirii. Deocamdată se ajunge greu la acest obiectiv; fără ironizări, glumiţe acide, nu-i chip. Astfel, S. Nazaria zice: „Cea mai puternică armată din lume este Armata română: ea a fugărit Armata roşie până la Volga, apoi pe cea germană până la Elba”. Glumiţă, bineînţeles. Sau, tot el zice: „Am primit deja o medalie de la Medvedev. Am fost felicitat. Cineva, însă, mi-a scris / spus: „Distincţia l-a găsit pe nemernic”. Aşa glumeşte Nazaria].

Alexandr Soloviov, consilier al Ambasadei Bielorusiei la Chişinău, a fost următorul vorbitor: despre responsabilitatea istoricilor din RM în tratarea subiectului abordat în situaţia în care basarabenii au fost înrolaţi atât în Armata română, cât şi în Armata roşie.

Sub pretext că are ore în faţa studenţilor, cu un cuvânt de salut s-a adresat Victor Borşevici, fost ambasador al RM în China. Ţinând mereu mâna sub barbă (între masă şi barbă[1]), profesorul Borşevici Victor a pledat pentru instruirea tinerei generaţii în sensul că aceasta este obligată să cunoască adevărul despre război, despre cine a declanşat războiul, ce scopuri a urmărit, de ce Armata română a ajuns la Volga şi ce soartă a avut. Mare atenţie faţă de tineri; în opinia profesorului V. Borşevici, aceştia sunt OBLIGAŢI să cunoască, şi din nou sunt OBLIGAŢI şi iar OBLIGAŢI. La un moment profesorul V. Borşevici zice: „Servind sponsorii şi inspiratorii lor ideologici, amărâţii de istorici corupţi [în limba rusă: corrumpirovannîie gore-istorichi], care se ocupă cu rescrierea istoriei, cu înlăturarea din ea a faptelor neplăcute lor, cu înlocuirea faptelor cu fel de fel de falsuri şi minciuni, aduc un prejudiciu enorm poporului moldovenesc” şi că aceşti gore-istorici sunt „criminali înspăimântători”. Asta pentru că ei au atingere cu tineretul, îi otrăvesc conştiinţa etc.

[Paranteză obligatorie. Cineva afirma cum că profesorul Victor Borşevici este feciorul profesorului Ion Borşevici. Ascultându-l pe V. Borşevici, nimeni nu-mi poate demonstra că este feciorul lui Ion Borşevici. Ştiam că „surcica nu sare departe de trunchi”. M-am convins: „surcica” asta este de la alt „trunchi”. L-am cunoscut pe profesorul Ion Borşevici, un Om cu literă mare, care a lăsat o urmă luminoasă în memoria celor ce l-au ştiut. De aici şi marea nedumerire.

S-o luăm pe rând: eu predau la USM şi consider că noi, profesorii, suntem obligaţi să cunoaştem în profunzime materia pe care o prezentăm studenţilor şi s-o expunem cum putem mai bine, mai convingător, cu argumente, cu discuţii, întrebări şi răspunsuri. Asta fără a-i moraliza pe ei, pe tineri, cum că ar fi OBLIGAŢI să cunoască anume ceea ce spun eu şi, cel mai important –, fără a pretinde la adevăr în ultima instanţă. Toate acestea fără a avea pretenţia de a spune că ceea ce vorbesc eu este adevărul absolut, iar ceea ce afirmă alţii, profesori şi ei, dar opiniile cărora nu corespund viziunilor mele sunt cretini, plătiţi, supuşi ideologic, gore-istorichi corupţi, pe de asupra. Dacă-i gore-istoric, de ce să-l mai plătească oare sponsorii? Apropo, în faţa lui V. Borşevici, Serghei Nazaria, în mod public, tare, pentru ca să fie auzit, a mulţumit domnului Vladimir Voronin şi domnului Igor Dodon pentru acordarea sprijinului financiar, oferit de aceştia la publicare unor cărţi şi la organizarea Conferinţei cu Stalingradul. A adus mulţumiri sincere şi altora. Să fie oare Nazaria cel vizat de prof. V. Borşevici?

Poziţia expusă de prof. Victor Borşevici la Conferinţa dată a fost a unui politruc bolşevic, care pretinde că adevărul istoric şi ştiinţific îi aparţine doar lui, toţi trebuie să însuşească ceea ce declară d-lui, fără drept de apel. Cei care nu împărtăşesc opiniile prof. Victor Borşevici sunt „duşmani ai poporului”, care-l „prejudiciază enorm” dacă nu spun tot aşa cum zice Borşevici Victor.

Ca să nu uit.

Prima:

Acei profesori, care consideră, că tineretul studios este OBLIGAT să împărtăşească anume viziunile profesorului de la catedră, sunt profesori slabi, fricoşi, totalitarişti, stalinişti. Dacă aşi fi student, nu aşi vrea să am în faţă un astfel de profesor. Eu nu sunt de acord cu opiniile multor istorici, prezenţi la Conferinţa dată, dar astă nu înseamnă să nu le respect punctul lor de vedere, asta nu înseamnă că-i pot cataloga gore-istorichi.

A doua:

Cu regret, aşa se întâmplă de multe ori, că cei care expun cuvinte de salut, la prima pauză declarată, şterg putina. Astfel, nu ai posibilitatea să dialoghezi anume cu cei ce expun gânduri inacceptabile. La ceilalţi care rămân, ce rost are să le spui?

A treia, ultima:

Până nu demult, eu consideram că Stalin l-a instigat pe Hitler să pornească războiul, degradat în Război mondial. Aşa credeam eu. Iată că, în 2012, la Moscova, a fost scoasă de sub tipar o culegere de articole, redactată de cei mai importanţi istorici ruşi, culegere coagulată prin genericul „Cum Stalin a declanşat cel de-al Doilea Război Mondial”[2]. Va veni timpul, o voi expune pe acest blog. Dar acum vreau să afirm: istoricul rus Alexandru PRONIN a prezentat în această carte CEA MAI BUNĂ ANALIZĂ a Tratatului sovieto-german de neagresiune. Voi reveni.]

În rest – desfăşurarea obişnuită a unei Conferinţe internaţionale. Prima şedinţă a fost moderată de Serghei Panteleev şi Emilian Ciobu.

Au vorbit: conf. univ. dr. Mihai Sprânceană despre „Importanţa istorică a Bătăliei de la Stalingrad”. A urmat fostul meu coleg de Facultate, conf. univ. dr. Vladimir Polivţev, şeful Catedrei de Istorie Universală a Şcolii Superioare de Antropologie, istoric care a vorbit despre „Originari din Moldovei în bătălia de la Stalingrad”. Conf. univ. dr. Florin Pintescu de la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava a expus comunicarea „Români bucovineni în Bătălia de la Stalingrad. Mărturii orale şi scrise”.

Stati Vasile, doctor habilitat în ştiinţe istorice a vorbit despre „Personalităţi moldovene – participanţi la luptele de pe sectorul de sud al frontului sovieto-german”.

[Da, este vorba de acel Stati, care a publicat cea mai vândută carte din Spaţiul românesc, „Dicţionar moldo-român”. Dar din asta milionar nu s-a făcut. Scriu asta pentru că o televiziune de la noi a făcut o glumă cu Stati Vasile, confundându-l intenţionat cu Stati Gabriel, care chiar că este un om foarte bogat.]

Conf. univ. dr. Boico Petru a vorbit despre „Ce ştiau moldovenii despre bătălia de la Stalingrad: amintirile unui martor ocular”.

Prof. univ., dr. hab. Alexandr Sîci, şeful Catedrei de Istorie modernă şi contemporană a Universităţii Naţionale „Iurii Fedkovyci” din Cernăuţi, împreună cu Vladimir Puşkariov, magistru în istorie, doctorand la aceiaşi Catedră, a expus comunicarea: „Bătălia de la Stalingrad în oglinda ziarului „Bucovina”.

Subsemnatul, am prezentat comunicarea „Rolul Lend-Lease Act în victoria URSS asupra Germaniei. Cazul Stalingradului”.

În cea de-a doua şedinţă, moderată de dnii Florin Pintescu şi conf. univ. dr. Sergiu Hakman, director adjunct al Secţiei de cercetare ştiinţifică a Centrului regional Cernăuţi de reciclare şi perfecţionarea calificării funcţionarilor publici.

Primul conferenţiar a fost conf. univ. dr. Sergiu Hakman care a vorbit despre „Problema Basarabiei şi a Bucovinei în relaţiile sovieto-române la începutul celui de-al Doilea Război Mondial”.

Dl Nazarov Oleg, doctor habilitat în ştiinţe istorice, colaborator ştiinţific al Centrului ştiinţific ruso-bavarez „A. A. Zinoviev” al Universităţii Comercial-economice de Stat din Rusia a prezentat comunicarea  „Ordinul nr. 227 şi mitizarea lui”. O comunicare interesantă despre seriozitatea demersului ştiinţific şi denaturarea trecutului de către scriitori, cineaşti etc. Problema există.

Nazaria Serghei, doctor în istorie, doctor habilitat în ştiinţe politice, conferenţiar universitar, a expus subiectul „Documente şi memorii despre atitudinea hitleriştilor faţă de aliaţii lor români până şi în timpul luptei de la Stalingrad”.

Dl Gyóni Gábor, colaboratorul Centrului de Rusistică din Budapesta, redactor şef al portalului informaţional-analitic oroszvilag.hu, a vorbit despre „Catastrofa de la Don în istoriografia maghiară”. Comunicarea dlui este o contribuţie reală la ştiinţa istorică.

Dr. Simindei Vladimir, colaboratorul Fundaţiei „Istoricescaia pamiati” [„Memoria istorică”] din Moscova a prezentat comunicarea: „De la Tallinn la Stalingrad: acţiunile de represalii ale Batalionului 36 estonian pe teritoriul ocupat al Estoniei, Rusiei şi Bielorusiei”.

Dl Sergiu Cataraga, unul dintre cei mai buni cunoscători din RM ai istoriei celui de-al Doilea Război Mondial a vorbit despre „Problemele acordării ajutorului umanitar şi medical prizonierilor capturaţi în Bătălia de la Stalingrad”.[Din câte am înţeles: nu prea ajutor, nici medical, nici umanitar.]

A vorbit Piotr Şornicov, conf. univ. dr. de la Universitatea „Pridenestrovschii”, Tiraspol. Despre „Impactul Stalingradului asupra evoluţiei politicii regimului antonescian de ocupaţie în Basarabia”. Între altele, autorul comunicării afirmă, cum că la retragerea administraţiei civile româneşti din Transnistria, aceasta a luat cu sine tot inventarul industrial şi agricol, inclusiv – sape (aşa şi a zis – sape), ceea ce a provocat foamete în Ucraina, în 1944-1945. Afirmaţia este pe cât de curioasă, pe atât de primejdioasă, asta pentru că istoricii ucraineni ştiu exact ce i s-a întâmplat poporului ucrainean în 1932-1933 şi cine s-a făcut vinovat de marea tragedie din acei ani. În ceea ce ne priveşte, dl Şornicov nu poate să nu ştie cât au distrus NKVD-iştii la retragerea trupelor şi autorităţilor sovietice de ocupaţie în vara anului 1941. Iar după 1944, ce să mai vorbim? Numai Sovrom-urile cât i-au jecmănit pe români!

A continuat dl Eugeniu Bric, doctor în economie, colaborator ştiinţific superior al Institutului Patrimoniului Cultural al AŞM. Tema expusă: „Influenţa victoriei de la Stalingrad asupra politicii regimului lui I. Antonescu în „problema evreiască”. Competent, responsabil, echilibrat, dl E. Bric a adus noi fapte, referitoare la istoria adevărată a evreilor din România.

Mai rămăseseră două comunicări (dl Serghei Panteleev, directorul Institutului lumii ruseşti de peste hotare cu comunicarea „Probleme actuale ale relaţiilor Rusiei, Moldovei şi României în contextul aniversării a 70-cea a Marii Bătălii de la Stalingrad” şi dl Emil Ciobu cu tema „Învăţămintele Stalingradului pentru contemporaneitate”. Organizatorii, însă, au anunţat pauză. Păcat că nu am putut asista până la urmă.

Concluzii:

Mulţumesc pentru invitaţia de a participa la Conferinţă.

Nişte sugestii pentru viitor: timpul este cel mai mare deficit. Conferinţele pot fi desfăşurate cu şedinţă în plen de deschidere, apoi împărţită pe secţii, după care din nou, pentru totalizări, şedinţă plenară. Asta permite rezervare de timp nu doar pentru expunerea comunicărilor (10 min. este prea puţin) în plus – timp pentru dezbateri. În zădar vorbim de tineri, dacă aceştia nu sunt antrenaţi deloc în lucrările conferinţei. Am spus în cadrul discuţiilor, că noi, profesorii, nu trebuie să ne temem de tineri, de elanul şi curiozitatea lor; trebuie să pornim de la premiza că tinerii, având acces nelimitat la mass-media electronice, pot cunoaşte multe lucruri cu care pot contribui la discuţii.

Şi ultima: nu cred că există istorici, care ar pune la îndoială însemnătatea istorică a victoriei sovieticilor la Stalingrad.

Dar să nu uităm nici pentru o secundă: Bătălia de la Stalingrad a fost un adevărat măcel, nemaiîntâlnit în istorie. Ruşii zic:”necelovecescaia ţena pobedî” ceea ce s-ar traduce: „un preţ neomenesc al victoriei”. Bătălia de la Stalingrad a demonstrat caracterul antiuman al conducerii staliniste: dictatorul de le Kremlin a avut grijă personal ca oraşul care-i purta numele să nu fie cedat nemţilor. Iar pentru asta, din august 1942, Stalin n-a permis nimănui din oraş să se evacueze peste Volga, pe malul stâng, unde oamenii îşi puteau salva viaţa. Da, germanii au făcut foarte rău că au aruncat bombe la nimereală, unele din ele căzând peste clădirile şcolilor, grădiniţelor de copii, spitalelor etc. Da Stalin oare, a fost mai uman, nepermiţând categoric evacuarea copiilor, bătrânilor, bolnavilor peste Volga? „Mî za ţenoi ne postoim” [„Nu ne vom târgui în privinţa preţului” (plătit pentru victorie)] – cred că nu aţi uitat? Ne postoiali. Astfel, conform unor date incomplete, în timpul Bătăliei de la Stalingrad, şi-au găsit moartea peste două milioane de oameni. Să nu uităm şi de ceilalţi militari, morţi pe câmpul de luptă: români, unguri, italieni etc.

Veşnica lor pomenire!

În imagini: secvenţe de la conferinţă.

Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU,

preşedintele INIS „ProMemoria”

2-3 februarie 2013.


[1] Portalul de ştiri AVA. MD a publicat un reportaj amplu despre Conferinţă; în una din fotografii este imaginea profesorului Victor Borşevici, care, vorbind, ţine capul cu mâna.

[2] Suvorov V. Cac Stalin razveazal Vtoruiu Mrovuiu Voinu. VICTOR SUVOROV PRAV! / Victor Suvorov, Mark Solonin, Andrei Burovski etc. [Cum Stalin a declanşat cel de-al Doilea Război Mondial. VICTOR SUVOROV ARE DREPTATE!], Moscova, Editura Iauza-press, 2012, 576 p.

Comentarii