Zile şi nopţi pe stadion

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.
12 ani de la moartea patriarhului au trecut ca o clipă. Ioan Chirilă a scris din plăcere, nu pentru rating aşa cum fac astăzi majoritatea bloggerilor. Au ce scrie sau n-au, caută subiecte controversate pentru a aduna vizitatori. El a fost altfel. A scris cu sufletul şi pentru suflet. De aceea l-au citit milioane. Şi încă mai continuă să-l citească, chiar dacă timpul care ţi-l fură astăzi o carte este infinit mai preţios decât acum 25-30 de ani. Sunt alte vremuri.
Am învăţat să scriu pe cărţile lui, dar am fost la un pas să uit de faptul că pe 21 noiembrie 1999 a plecat pe lumea cealaltă. Mi-am amintit din întâmplare pentru că vorbeam cu cineva despre pasiunile oamenilor, iar eu am constatat că în ultimii ani marea mea pasiune este scrisul, iar laptopul îmi este cel mai bun prieten. Stăm ore în şir împreună. Comparând nişte modele mai noi de laptopuri, mi-am amintit despre nea Vanea care scria undeva că nu s-a despărţit niciodată de maşina de dactilografiat mecanică, chiar şi după apariţia calculatoarelor.
Acum e simplu. Scrii – ştergi – scrii – ştergi şi din nou scrii. Poţi să modifici oricând textul, să-ţi corectezi o greşeală. În primul an de facultate am prins şi eu obiectul Dactilografia. Doamna Silvia Grosu se pare că şi astăzi predă la facultate. Nu mai cred că acelaşi obiect :). Nu-mi plăcea deloc să „bat” la maşina de scris şi am anticipat că nu voi mai avea nevoie de ea. De altfel, în facultate, prin 1994-95 aveam mai multe obiecte depăşite de timp. De exemplu paginarea ziarelor se făcea de câţiva ani la calculator, iar noi învăţam cum se face paginarea pe hârtie, cu Romanciuc. Sau aceeaşi Dactilografie la maşina mecanică…
Lumea evoluiază. Noua generaţie vorbeşte doar de Apple. Tehnologia high touch a eclipsat HP-ul pe care îl purtam cu o mândrie nemărginită la CM2006. În doar 5 ani! Încerc să păşesc în rând cu evoluţia. E greu. Tot mai des trebuie să învăţăm din nou. Noi tehnologii. S-o luăm de la capăt. Dar uneori oboseşti. Nu mai vreau ipod. Vreau un HP ProBook atât de aproape de sufletul meu, precum maşina de dactilografiat de sufletul lui Ioan Chirilă, ca să scriu despre zilele şi nopţile mele pierdute pe stadioane. Abia aştept să vină Mondialul din Brazilia…

Comentarii