De ce plâng brazilienii

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.
De ce nu avem fotbal de calitate în Moldova? Pentru că în Moldova nu există cultura fotbalului. Moldovenii nu au fotbalul în sânge, la fel precum brazilienii, care au făcut din fotbal un cult, un stil de viață. Nu în zadar orice om care iubește acest fenomen visează să ajungă în Brazilia – adevărata patrie a fotbalului. Pentru că dacă englezii au inventat acest sport, brazilienii i-au dat viață.
În 2014 Brazilia va fi pentru a doua oară gazda unui turneu final al campionatului mondial. Prima dată s-a întâmplat în 1950. La fel ca toți microbiștii visez și eu să ajung la acest Mondial. Să văd Maracana, celebrul stadion care a înregistrat recordul absolut al prezenței pe o arenă de fotbal. Se întâmpla pe 16 iulie 1950, la o lună de la deschidere, în finala campionatului mondial dintre Brazilia și Uruguay, pierdută de gazde cu 1-2. Atunci în tribune au fost prezenți oficial 199.854 de spectatori, iar neoficial circa 210 mii! Vă imaginați? Cam cât 20 de stadioane Zimbru!
Vreau să văd statuia lui Iisus și cea mai mare plajă din lume, Copacabana. Toate acestea în orașul prin care Ostap Bender visa să se plimbe în costum alb, pantofi albi și pălărie albă – Rio de Janeiro. Orașul care a dat lumii celebra echipă Flamengo, care poartă numele păsării înscrise în cartea roșie. Sau a eternei rivale Fluminense. Este un fel de Sheriff și Zimbru al Moldovei. Derbyul Fla-Flu a înregistrat și el nenumărate recorduri în Brazilia.
Al lor ”cel mai bun din lume” – fotbalul – brazilienii nu-l uită niciodată. Chiar și în zilele în care nu sunt meciuri. Celebrul scriitor și jurnalist rus Igor Fesunenko vorbește mult în cărțile sale despre nebunia care cuprinde Brazilia în ajunul unui meci. La cartea ”Pele, Garincea, fotbalul…” voi reveni într-o postare ulterioară.
Acum vreau să vă spun în câteva cuvinte despre atmosfera dinaintea meciului Brazilia – Portugalia de la World Cup 1966 ca să vedeți cât de mult s-a schimbat lumea în mai puțin de 50 de ani. Brazilia mergea în Anglia, la turneul final, în calitate de echipă care a câștigat ultimele 2 ediții de Mondial. În primul meci din grupe a bătut Bulgaria cu 2-0 prin golurile lui Pele și Garincea. În al doilea a pierdut surprinzător în fața Ungariei cu 1-3. Iar în al treilea avea nevoie de victorie la o diferență de 3 goluri cu Portugalia. Toată țara era în așteptarea marelui meci. Încă de dimineață toate radiourile locale (televiziunea era încă un lux) analizau viitoarea partidă. Peste tot: în stradă, pe terase, la uzine, birouri, absolut peste tot lumea, de la mic la mare și bătrân vorbea despre meciul cu Portugalia. În orașe mari și mici, pe străzile principale erau amplasate radiouri și boxe pentru ca oamenii să se adune în jurul lor și să asculte transmisiunea în direct, de la Liverpool. Astăzi, locul radiourilor a fost preluat de televiziuni. Internetul însă le poate anula pe cele două.
Brazilia a pierdut cu 1-3 și a părăsit competiția. La Rio, Sao Paulo, etc. era doliu național. Lumea a legat panglici negre la ferestre. Plângea o țară întreagă, de la mic la mare și bătrâni. Brazilia era trimisă acasă cu tot cu Pele care a fost scos pe targă, accidentat de intrările barbare ale fundașilor portughezi. Brazilia ar fi fost în stare să-l ierte și pe Obama de datorii doar pentru o calificare din grupe. Vorbesc serios: această pasiune națională pentru fotbal a făcut din această țară una de vis. Din visul meu și a milioanelor de oameni care iubesc fotbalul.

Oare ce-ar fi dacă am pleca cu toți moldovenii, 2 sau 3 milioane câți am mai rămas, pentru o lună în Brazilia? Oare am reuși să ne îmbolnăvim și noi de fotbal?

Comentarii