Ce facem, ne apucăm de lucru sau continuăm să plângem pe la colțuri?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Adunarea de ieri a cluburilor din DN și prezentarea proiectului de dezvoltare a fotbalului de Marin Livădaru a stârnit dispute aprinse atât printre oamenii de fotbal, cât și în rândurile suporterilor. O parte laudă inițiativa lui Livădaru, alții o critică. Aproape nimeni nu vine cu o analiză sau vreo propunere. Am promis că voi face un scurt comentariu, pe cât de scurt posibil ca să nu vă plictisesc.

Editorialistul Gazetei Sporturilor, Andrei Vochin (un jurnalist cu o autoritate incontestabilă în România) a publicat astăzi pe blogul său un articol pe care vă recomand să-l citiți pentru că se pretează de minune și la cazul nostru. Vochin spune un lucru: ”…la cîte miliarde de euro se învîrt în jurul unei mingi şi a 22 de jucători, doar cîteva firimituri se bagă în studii, analize, proiecte…. Aceasta e drama fotbalului.” Și mai departe vorbește despre proiectul lui Gheorghe Hagi în România, un proiect, la fel, de dezvoltare a fotbalului.

Noi însă suntem la o etapă mult mai incipientă decât românii de peste Prut. Cu toate acestea ceea ce spune Vochin este valabil 100% și pentru noi. în Moldova patronii de cluburi sunt în mare parte oameni întâmplători în fotbal. La început au investit din întâmplare, din distracție, ca peste ani să ajungă să bage bani în fotbal de disperare, cu gândul că va vinde un jucător-doi și poate își va recupera ceva din banii investiți aiurea. Eu numesc asta ”boala cazinoului”, când omul pierde niște bani dintr-o distracție, apoi revine la cazino ca să-și recupereze banii și tot baga și bagă până ajunge disperat. Cam la fel e și cu investitorii din fotbalul moldovenesc.

De ce se ajunge aici? E simplu. Pentru că patronii de la noi nu investesc un sfanț în oameni capabili să administreze un club de fotbal. Preferă să asculte sfaturi aiurea de la prieteni, rude și alți șmecherași care profită de averea patronilor, instalați în funcții de conducere a cluburilor. În consecință se bagă bani aiurea, fără a avea un program de dezvoltare a fotbalului ca business, bani care nu se recuperează. Pur și simplu diletantism, nu se ia fotbalul în serios, iar pentru asta fotbalul îi taxează dur.

Proiectul lui Marin Livădaru este unul dintre primele, chiar dacă are unele lacune despre care voi scrie mai jos, dar unul care vine să trezească patronii de cluburi, să-i facă să gândească cum își cheltuiesc banii și să ia fotbalul ca pe o afacere, nu ca pe o distracție de moment, ca pe un joc de cazino, care te poate falimenta. Din prostie sau din neatenție.

Sigur, în perspectivă îndelungată, Livădaru are dreptate când spune despre cele 4 formule din care se câștigă banii în fotbal: drepturi tv, vânzarea de bilete, comercializarea produselor în preajma meciurilor și transferul de jucători. Aici aș mai adăuga alte câteva formule care au fost omise, probabil, fiind considerate auxiliare. Oricum, am spus că voi veni cu idei concrete, nu doar cu o simplă critică.

Așadar, în viziunea mea, alte câteva formule de bază ar mai fi: cotizațiile pentru suporterii înregistrați, vânzarea de acțiuni ale unui club (în cazul în care se formează o societate pe acțiuni), sponsorizări sau parteneriate oficiale cu imprimarea logourilor pe tricouri, panouri publicitare, etc. Dar cel mai important – formarea unei strategii și a unui buget de club care ar permite accesul constant în grupele cupelor europene, ceea ce ar aduce principalul venit unui club de fotbal din Moldova. Anume acest ultim punct este esențial în opinia mea pentru a avea profit din afacerea numită fotbal, și nu drepturile TV, care în Moldova, cel puțin acum și încă doi-trei ani minimum cât se va forma piața publicitară pentru televizarea campionatului intern, n-au cum să aducă 50% din venitul unui club.

Și explic de ce. Va fi extrem de greu să convingi monopoliștii pieței de publicitate tv că merită să investească banii anume în campionatul Moldovei. Din lipsă de valoare, din lipsă de interes față de această competiție, care la moment este susținută artificial de presa sportivă. Tocmai de aceasta e nevoie de o companie care va găsi cheia într-o relație cu mogulii care dețin monopolul pe piața publicitară, să-i convingă pe aceștia că se merită de investit în fotbal, că fotbalul moldovenesc are perspectivă și că 2 ore de fotbal pe săptămână ai va aduce mai multe voturi decât un talk-show de doi bani, cu 3 invitați care se screm să lege 2 cuvinte despre politica moldovenească pătată până la măduva oaselor.

Să presupunem că compania respectivă va găsi numitor comun cu mogulul media și nu doar. Va apărea altă problemă extrem de importantă: utilajul tehnic și cel intelectual. Producția unui meci de fotbal e foarte costisitoare. Mă refer la un produs de calitate, așa cum a făcut Publika TV la cele 4 meciuri pe care le-a transmis în 2,5 ani de activitate. Dacă nu ai nimic, nici tehnică și nici personal calificat, costurile ajung până la 10 mii de euro. Să presupunem că vom instruit oameni și suma va scădea în jumătate, cu condiția că nu vom mai închiria Car din România, ci îl vom aduce pe cel din Tiraspol. Oricum sunt bani mulți, care nu știu dacă se recuperează doar din publicitate la meci. Va trebui de făcut un pic mai mult decât un meci de fotbal, adică: 2-3 ediții speciale, rubrici în știri plus mult promo. Și ce le mai rămâne cluburilor dacă o mare parte din venit va merge la producția meciurilor?

Greu, foarte greu să miști din loc fotbalul moldovenesc la nivel de club. Fără o conlucrare productivă dintre cluburi, presă și Federație nu-s șanse. De asta m-a mirat faptul că la ședința de ieri nu a fost invitat niciun expert de la televiziune, care să-și spună punctul de vedere. La fel cum m-a mirat și faptul că Marin Livădaru a propus cluburilor varianta a 4-a din programul elaborat de el, în care compania FEIRA GROUP își asumă aproape toate cheltuielile de dezvoltare a proiectului. După mine, cea mai plauzibilă este prima variantă, în care cluburile să facă investiții cu cap, dar să-și poată administra afacerea, să aibă mai multă putere de decizie. Din punctul meu de vedere, financiar va fi mai ușor dacă toate cluburile din DN vor fi implicate în proiect.

În concluzie: proiectul merită demarat, cu unele modificări constructive. Altfel vom sta încă mult timp și vom aștepta să vină cineva să facă pentru noi.

Comentarii