Sportul politic cel de toate zilele

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Ziceam la începutul acestei campanii electorale că va fi una „coioasă” și tot atunci (la fel ca și acum) rugam cititorii mei să nu mă corecteze, zicînd „cu testicule”. Am avut dreptate domnilor. Este cea mai coioasă campanie electorală. „În sabii să ne tăiem sau la luptă să ne luăm?”, era întrebat Făt-Frumos de contracandidatul său, iar Făt-Frumos răspundea: „Hai la trîntă, că-i mai sfîntă. Plus că eu am făcut judo”.

Vădit sătui de discuțiile sterile de la tribune, politicienii și-au început a da invitații pe la colțuri. Chirtoacă l-a invitat pe Dodon la „aer curat”, la Stația de Epurare, adică. Dodon l-a refuzat pe Chirtoacă și l-a invitat pe Filat la volei. Filat a refuzat partida de volei, dar a zis că-l va invita pe covor, doar că deja după alegeri (*PS: și aici Filat o face „a la Putin”. Nu numai că poartă ceasul pe mîna dreaptă așa ca Putin, dar și pretinde c-a practicat același sport ca Premierul rus*). De parcă am trăi în țara jocurilor olimpice nu alta. Să nu fiu eu Pulber Maxim, dacă nu-i invită Valentina Buliga pe toți de-a vbalma, în clubul lui Plahotniuc, la un turneu de „streaptease”.

Trebuie să recunosc, am cam întrecut măsura cu streaptease-ul Buligăi, dar și candidații o cam i-au razna. Stadioane de fotbal, volei, baschet, tennis – n-avem, asta dacă nu luăm în calcul sălile sportive din fiecare școală sătească, unde stă cîte-o poartă, deasupra e coșul de baschet, iar la mijloc plasa pentru volei. Mari performanțe în sportul mondial – tot nu prea. Dar politicieni sportivi cîți vrei.

Mai ieri l-am văzut pe Dodon în sala de forță, Filat scade cîte șase kg pe lună (tot în urma antrenamentelor), Plahotniuc în genere nu are de mers la săli, pentru că le are pe toate acasă. Se vede că au energie și n-au unde-o revărsa, de se mai invită la trîntă. Mîne poimîne s-or chema la dueluri adevărate, așa cum se petreceau în Rusia Țaristă a secolului XVIII, cu pistoale.

Aici mi-amintesc de două vorbe, ambele rusești. Una spunea, parcă despre politicienii noștri: „Sila esti, uma ne nado”, iar cea de-a doua, tot despre ei, spune: „Cto na cito ucilsia!”. Eu zic să lăsăm sportivii profesioniști să-și facă treaba, iar cei care s-au angajat să fie politicieni, politicieni să fie. Să-și caute de treaba lor. Să le creeze condiții de dezvoltare nu numai sportivilor, ci tuturor, așa cum le-a fost promisiunea.

Comentarii