Zebra din viața noastră

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Trecerile de pietoni, “zebrele” pot fi un instrument de măsură a multor indicatori sociali.

Inspirație:
Azi dimineața, pe bd. Grigore Vieru, la trecerea de pietoni din apropierea hotelului “Turist”, un tânăr de vreo 12-14 ani aștepta timid ca cineva să-i cedez trecerea. L-am observat de la distanță, precum și faptul că nimeni nu îi ceda această trecere.
Am oprit desigur, de obicei o fac, sunt în primul rând pieton, apoi șofer și plus la toate trebuie de oprit pentru a ceda trecerea pietonilor.
Bine. Tânărul a traversat. A avut un mesaj de mulțumire transmis vizual. De fapt nu era pentru ce, normal că trebuia să o fac, dar nu și la noi, în Republica Moldova, unde pietonul mulțumește șoferului pentru faptul că i-a permis să traverseze regulamentar strada, mulțumește pentru faptul că nu l-a lovit, înjurat sau forțat, mulțumește că până seara nu va fi subiect de știre, obiect pentru medici sau lacrimă pentru rude.
Da stimați prieteni, asta am constatat de draga dimieață, că ne lipsește ceva, ceva important, ducem o criză acută de omenie.

“Zebra” și apartenența noastră la un grup social.
E ușor de monitorizat câteva treceri de pietoni din capitală, pentru a vedea cât de “corecți” sunt șoferii, cât de “curajoși” sunt pietoni și cât de “amabili” sunt ambii.
E ușor de observat cât de grabiți suntem (cu toate că mereu obișnuim să întârziem, argumentând plus la toate că așa e firea moldoveanului), cum expunem riscului viața altuia sau a noastră, câtă agitație și nemulțumire se produce la aceste treceti de pietoni. Șoferii nemulțumiți că pierd 3 secunde din “graba lor imoportantă”, pietonii nervoși și neîncrezuți de a porni pe acea trecere pietonală, șoferii gata să înjure că vezi pietonul e prea lent și “nu e în parc aici în ….”, pietonul gata să-și apere dreptul său cu un pumn sau o “trimitere prin țările calde”.
E conflict, e stres, e neîncredere, e frica, complexare, e …e o pierdere inutilă de nervi, sănătate și bunul simț.
Anume aici, poate ușor măsurat gradul nostru de omenie, capacitatea de a fi membri  sănătoși ai unei societăți sănătoase, aici e locul unde ne putem demonstra amabilitatea, educația, toleranța, încrederea reciprocă și nu în ultimul rând aici poate fi dmonstrată integritateanoastră.

Zebra și respectul față de sine.
Atunci când suntem față-n față cu trecerea de pietoni, suntem de fapt în fața unui examen. Ne este măsurat gradul de încredere în sine, în capacitatea de ne cunoaște drepturile și de a risca cu propria viață pentru apărarea și respectarea acestora.
Și aici nu glumesc. Frica de a călca pe un spațiu prevăzut prin lege ca fiind unul pietonal, e un semn că în societate persistă neîncrederea în funcționarea legii, în apărarea acesteia și în justiție. Și aici nu voi intra în detalii referitor la cazuri peste cazuri și exemple de prin citite sau auzite, situația o cunoaște fiecare dintre noi.
Aici vreau sa revin la faptul că trecea de pietoni, reprezintă pentru noi un examen, reprezintă o modalitatea ca zi de zi să depunem efortul ca drepturile noastre să fie norme cu adevărat funcționale, să devină axiome, să devină parte esențială a vieții noastre.

Un fel de concluzie.
Stimați prieteni, șoferi și pietoni, cred că “războiul zebrelor trebuie oprit”. Trebuie să încetăm vânătoarea de pietoni, de șoferi și de învinuiri reciproce.
Cred că conflictul poate ușor depășit prin abordarea calmă, prin stima reciprocă și prin faptul de a înrudi imaginar persoana de cealaltă parte a “baricadei”. Da, pur și simplu imaginați-vă că în locul unui pieton e fratele, sora, mama, bunica voastră și același lucru valabil pentru volanul unui automobil, unde poate fi o rudă, un prieten sau un viitor amic.
Și această teză e valabilă în toate rapoartele sociale; zâmbiți, iubiți și respectați – viața voastră va căpăta și mai multă culoare, gust și melodie.

Vorba lui Carla’s: “Hai să fim mai buni”.

Comentarii