Work and Work and maybe Travel

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Companiile work & travel au devenit o salvare pentru noua generație care au o dorință arzătoare de a evada din peisajul post-sovietic moldovenesc. Când intri în oficiul lor îți prezintă programul ca un jackpot în Las Vegas. Mulți studenți se lasă seduși de momeala companiilor și semnează rapid niște contracte care de altfel pot fi false.

Acest lucru mi s-a întâmplat și mie. Deși lucram pentru o agenție de work and travel, contractul meu de muncă specifica să îndeplinesc unele sarcini, iar la fața locului am aflat că trebuia să devin un fel de măgar care împinge turiștii pe boardwalk pentru câțiva dolari. Nu am lucrat nicio zi la acel job și am fugit în alt oraș unde aveam o prietenă și trăgeam speranța să găsesc un servici care măcar să mă hrănească. Până la sfârșit aveam 3 job-uri part-time, toate în tururile de noapte și ilegale pentru că nu semnasem nici un contract cu angajatorii. A fost o experiență drastică pentru mine. Devenisem un specialist de înaltă calificare în activitățile de spălat. Detergenții mi-au devenit prieteni, iar șfabra îmi era un fel de girlfriend, o visam zi și noapte.

Chiar dacă îl cunoșteam bine pe patronul agenției, chiar dacă eram vicepreședintele Sindicatului Studențesc ASEM și cunoșteam o mulțime de manageri de la companiile de work and travel care îmi sponsorizau activitățile culturale, am papadit-o și eu. Când am revenit în țară, am protestat, dar glasul meu nu a fost destul de puternic să influențez deciziile patronului, din păcate. Însă, alții peste un an au reușit să-l tragă la răspundere pe patronul companiei, iar agenția a fost închisă și nu mai există azi.

De ce v-am relatat aceste lucruri? Pentru că azi m-am întâlnit cu 2 foste colege de facultate care au venit în Paris prin intermediul programului Work & Travel in France. Ele au plătit 100 euro, adițional la taxele percepute de program, contra serviciului de a căuta cazare pentru fete. Acasă, în Chișinău, le-au promis apartament cu 2 camere, 80 de metri pătrați pentru o rentă de maxim 250-300 euro. Adevărul a fost altul. Au fost cazate 3 fete într-o cameră, francezii le zic studio, eu le zic celulă de penitenciar, de vreo 10 metri pătrați. Este practic imposibil să locuiască 3 fete în 10 metri, e oribil.

Care este lecția din toată chestia aceasta. Cei care au participat sau participă în programe de work and travel ar trebui să aducă la cunoștință nelegiuirile întreprinse de astfel de companii. Eu am fost slab și am cedat. Nu am inițiat o campanie de denigrare a agenției care mi-a oferit un contract de muncă aiurea din motiv că șeful îmi era cunoscut. Alții s-au mobilizat și au depus plângere la CCCEC, iar compania dată a dispărut de pe piață.

Îndemn tinerii care au fost victime lăcomiei companiilor work & travel să scrie articole, să anunțe mass-media, să depună plângeri la ambasada SUA și CCCEC. Să nu se lase bătuți cum eu am făcut-o din motiv că sunt prieteni sau parteneri cu managerii sau patronii companiilor. Dar, să facă așa cum au făcut acei tineri în 2010.

Eu am să rog fetele să scrie despre compania cu care au venit în Franța. Voi scrieți despre companiile care v-au mințit. Astfel vom mătura mitul american, francez, grecesc. Iar studenții vor pleca în siguranță să muncească și să călătorească în SUA, Franța, Grecia, ci nu vor lucra ca nebunii pentru a acoperi cheltuielile de program.

P.S. Sper că Octavian Racu nu mă va acuza de plagiere a titlului sau ceva de genul ăsta. De fapt titlul este denumirea unui sketch prezentat de echipa mea,RecrEatIe, într-un campionat de TVC acum 3 ani.

Blogul lui Dumitru Vicol

Comentarii