Visul unui copil…

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Fiind o fire visătoare, un pește de la capătul horoscopului mereu am tins spre unele realizări, sau mai bine să le zic – ascensiuni.

Fiind mic și mai puțin cunoscut cu realitatea de afară doream mult să ajung acolo, unde se fac legile, iar oamenii simpli acelor de acolo le spuneau deputați. Un vis cît se poate de real, luînd în considerație că avem o țară parlamentară și de drept, unde legile guvernează, iar cel care are grijă să le creeze este sau nu apreciat de popor.

Totuși odată cu vîrsta, am conștientizat că visul meu este greu de realizat, pur și simplu nici mecanismele de realizare nu-mi erau cunoscute, nu să mai zic clare.

Totuși am renunțat eu la vis, am mers mai departe, am făcut liceu, o facultate și acuma zi de zi lucrez după un grafic prevăzut de lege.

Fiind un simplu cetățean, zi de zi urmăresc activitatea celor care ne conduc, au grijă de viața noastră, de normele și prevederile legale de care noi trebuie să ne conducem. Să zic că sunt sătisfăcut? Nu sunt.. totuși loc de mai bine mereu există.
Problemele cu care ne-am confruntat pînă acuma și-au pus accentul, lumea a devenit mai rea, mai puțin încrezută în sine, să nu zic în cei din Parlament. Ritmul acesta zilnic, unde alergi și spre seară înțelegi – nu am realizat nimic, la fel e consecința timpului și puterii.

De multe ori am stat pur și simplu, și mă gîndeam, ba la o problemă, ba la alta, și mereu încercam să dau vina pe cineva străin, nu pe mine..încercăm să alung problema pe spatele altei persoane..și nimic..asta nu a fost deloc o ieșire.

Și tot așa fiind zi de zi înconjurat de oameni, de cei care trăiesc în Republica Moldova, care au rezistat aici, fără să plece undeva . Înțeleg..totuși acest stat este al nostru, de ce să nu-l păstrăm? Oare nu noi îl menținem? Oare nu noi avem toată posibilitatea să-l menținem și să-l dezvoltăm?

Spre ce toate aceste gînduri?
nu vreau să rămîn singur pe  pămîntul acestei țări, fiecare plecare își lasă accentul, nu trebuie să fii deputat sau ministru să reziști, nu e nevoie să te naști deja bogat, e nevoie doar de puțină străduință și muncă, totuși schimbarea ne aparține nouă.

Iubiți Moldova, nu părăsiți acest stat. (visul unui copil).

Comentarii