Tricksteriada politică moldavă. Studiu de caz local

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

MEMENTO:

1) „Cetăţenii vor schimbarea realităţii, vor instituţii puternice care să apere interesele lor, nu ale unor clanuri oligarhice”;

2) „Poate că aţi confiscat afaceri, poate că aţi confiscat gazete sau posturi de televiziune, însă nu veţi reuşi, niciodată, să confiscaţi conştiinţa oamenilor!”,

Din Declarația premierului moldovean Vlad Filat adresată oponenților săi politici (13 februarie 2013)

1. Atenție, tricksteri la orizont!

Puterea fascinează. Puterea e cîntecul alunecos al sirenelor. Uneori nurii ei o fac irezistibilă de-a dreptul în ochii celor seduși, devenind obsesie oarbă.

Din păcate, puterea atrage nu doar șmecheri sarcastici cu sînge rece, ci și minți ușor înfierbîntate: actori-de-profesie (Ronald Reagan) sau actori-inconștienți (Nichita Hrușciov), poeți-mercenari (Arthur Rimbaud) ori poeți de-a dreptul sîngeroși (Stalin-Djugașvili), chiar dacă nu s-a pierdut și stirpea poeților cu totul-modești-din-punct-de-vedere-politic, așa cum este cazul actualului președinte irlandez.

Există, însă, o categorie specială de politicieni, „naratori” înverșunați ai propriei parveniri în direct, la fel ca „Iapa lui Caligula” ajunsă cu neobrăzare în Forul suprem al Democrației. Pentru că, nu-i așa, întotdeauna există riscul coruperii i-r-e-v-e-r-s-i-b-i-l-e a spiritului („Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos”, I Corinteni 6, 12)!

De mai mult de 3 ani cetățenii Republica Moldova asistă la „transformarea Guvernului Republicii Moldova în unul mai bun (sic!) prin implementarea tehnologiilor informaționale, un paravan tocmai bun să acopere debandada unei e-guvernări gestionate prin show-uri politice execrabile. Dar așa cum orice pasăre pre limba ei piere, nu trebuie să ne mire faptul că „cetățenii Republicii Moldova vor avea acces nelimitat, nici în timp, dar nici în spațiu” la adevăratele mize & jocuri dubioase de culise!

Pentu mine tricksterul este arhetipul trișorilor publici supremi care, pentru a-și asigura propria securitate (pecuniară, morală, sentimentală, politică etc), provoacă animozitate într-o colectivitate istorică dată ce conduce la schizmă națională ireveribilă. Politicianul Vladimir Filat începe să răspundă tot mai mult acestui profil psihologic alunecos, reușind, prin nu știu ce minuni energetice, să bată concomitent palma și cu America de Nord, și cu Europa, și cu Putin, și cu Șevciuk, iar mai nou – cu tătuca Voronin. Într-o societate normală funcțional aceste incompatibilități structurale nu ar fi interpretate ca și performanțe de negociator neprihănit,  ci ar da dovada indubitabilă a unei dexterități sociale nocive foarte bine exprimate în poveștile populare ale lui Ion Ceangă, de exemplu (în special „Dănilă Prepeleac” sau „Ivan Turbincă”, dar si basmele zoomorfice „Ursul păcălit de vulpe” și „Capra cu trei iezi”). Concluzia desprinsă din morala acestor (și alte) povești nu poate fi decît una singură, chiar dacă eroii-tricksteri sfîrșesc în moduri diferite.

2. Ani glorioși de post-ucenicie (băsesciană)

În realitatea politică însă tricksterul are un plan artistic-dramatic de bătaie pe o lungă durată, chiar perpetuu aș zice, pentru că el are de gînd să „fericească poporul” pînă la ultima suflare: nu contează dacă a lui sau a sa. Aici actualul premier Filat are o întreagă galerie de maeștri legendari autohtoni învechiți în rele: Lucinschi-seniorul, Voronin, Smirnov, Diacov, Roșca. Acest lucru a devenit evident încă de pe timpurile cînd învățăcelul era cel mai tînăr ministru al pri(h)vatizării naționale. Pe parcursul anilor aceste legături s-au spălăcit, lăsînd tot mai loc unei înfrățiri structurale cu actualul președinte „jucător” român.

La fel cum Traian Băsescu venea recent cu dezinformarea crasă cum că, chipurile, România ar obținut maxim din ceea ce se putea obține de la UE, nici premierul Filat nu ratează ocazia profitabilă s-și recite „mantra” veche de 3 ani despre „parcursul european (care) înseamnă construcţia unei democraţii funcţionale şi nu a uneia decorative”. Perfect de acord, „nu este nici pe departe suficient doar să vorbeşti și că aştepţi semnarea unor acorduri sau documente” care, tare mi-e teamă, nu vor fi semnate în noiembrie la Vilnius (Acordurile de Liberalizare a regimului de vize și de Asociere cu Uniunea Europeană).

Iată alt citat autovictimizator, ce pare un calup publicitar desprins din discursurile penibile ale lui Băsescu îndreptate împotriva „mogulilor mass-media Vîntu și Voiculescu” (doar pentru faptul că jurnaliștii bucureșteni au îndrăznit să scoată la iveală paginile maculate din viața sa secretă): „astăzi, Republica Moldova aminteşte de un cîmp de luptă, unde, pe de o parte avem o armată bine dotată cu structuri ale statului supuse intereselor personale printre care: Consiliul Naţional Anticorupţie, procurori, cu televiziuni, posturi de radio şi ziare, analişti şi pseudo-ONG-işti care acţionează la comandă, iar pe de altă parte îi avem pe acei care continuă să lupte în fiecare zi…”.

Or, despre faptul cum luptă echipa mafiotă PLDM-stă stau mărturie aceste interceptări telefonice incredibile (la ora cînd scriam materialul nu îmi erau cunoscute). Nu știu de ce nu mă va mira să aflu ulterior că este pusă la îndoială autenticitatea lor, la fel ca și în materialul video în care bădăranul politician (încă) nr. 1 al României lovește un copil cu dosul palmei marinărești!

Așa cum era ușor de anticipat, în urma lui Băsescu (pe cale de a fi dat-afară-prin-voința-populară) și liderul pldm-ist are tupeul să  invoce un act (sic!) de lașitate dacă ar lăsa acum țara fără guvernare; și de data aceasta lustruitorii de imagine filatelistă au încercat să speculeze pericolul unor lovituri de stat inexistente la Chișinău, exact ca jurnaliștii de la B1 (București) înainte de Referendumul de demitere a locatarului-de-la-Cotroceni. Mai mult chiar, premierul Filat a chemat de urgență ambasadorii-țărilor din UE, exact după după modelul băsescian înainte de Referendumul de demidere a sa!

Legătura dintre cei doi lideri-cu-mentalitate-de-trickster este dezvăluită direct, și cît se poate de clar, de o postare recentă pe o rețea de socializare a trepădușului băsescian de serviciu: „Ca şi alți vecini, Republica Moldova are de ales între statul mafiot şi statul de drept. (…) Vlad Filat alege statul de drept şi consecvenţa pro-europeană. Sper că toți cetățenii lucizi din Republica Moldova să-l susțină, pentru a nu da ceasul istoric înapoi”.

Fie-mi iertată „lipsa de luciditate”, dar evenimentele politice de la Chișinău demonstrează cu totul altceva.

Ultima ieșire la rampă a premierului autovictimizator, din conținutul căreia am postat cele două Memento, a fost mai mult dintr-un oratoriu politic care își dezvăluie în permanență aceleași arii dramatice în minor și major. Pretextul ieșirii din Acordul de constituire a Alianței de Guvernare Europene (citez: „am avut practic un singur partid la guvernare”), contrapunctat de acuzațiile aduse unui emul anonim (citez: „partidele din Alianţă şi-au delegat reprezentanţii în Guvern (…) subordonați liderilor de partid sau oligarhului care le stă în spate”), amintesc  foarte mult de cele 3 elemente clasice care fac atît de identificabilă o da capo aria și de respectarea cărora Solistul ține cu strășnicie seama uneori mai mult chiar decît conținutul propriu-zis acesteia (citez: „în această perioadă, Guvernul Republicii Moldova a întrunit practic toate condiţiile caracteristice unui guvern minoritar!”). Ca să vezi, documentul autentic care dezvăluie, negru pe alb, cum s-au partajat funcțiile în AIE-2 spune cu totul altceva!

Dar îi dau de o mie de ori dreptate premierului actual: „mandatul (…) tuturor membrilor cabinetului de miniştri este oferit de cetăţeni pentru a guverna, nu pentru a distribui pe criterii politice pînă şi pădurarii”! Într-un cuvînt, „să-ți fie rușine, Dinu Patriciu”! Pardon … Mihai Ghimpu!

3. „Narator” (băsmuitor) emergent

Unul dintre gînditorii ruși contemporani încerca recent să caute o expicație rațională sesiunilor foto îndelung exersate și autoregizate de către Vladimir Putin. În acest sens, Mihail Yampolski citează o scrisoare edificativă a nazistului Gebbels, adresată compozitorului Wilhelm Furtwängler (11 aprilie 1933):

Политика — тоже искусство, возможно даже, самое возвышенное и объемное из существующих, и мы, придающие форму современной немецкой политике, чувствуем себя художниками, которым доверили высокую ответственность сформировать из грубой массы полновесный и устойчивый образ народа”!

Trebuie să recunosc: aici pînă și dexteritatea lui Putin de a se afișa cu poze (în roluri) memorabile pare destul de palidă în fața conaționalului nostru politician. Ce noroc pe capul tău să te afișezi pentru propria imagine, umbrindu-ți partenerii de guvernare, cu lideri americani, central- sau est-europeni. Mai are cineva îndoială că vizita anunțată în Republica Moldova a Miniștrilor de externe din Marea Britanie, Polonia și Suedia urmărește alte efecte?

El însuși bun cunoscător al acestor tehnici măestrite de manipulare colectivă, premierul moldovean făcea referință în documentul de mai sus la diverse „forme de corupere a alegătorilor”. De exemplu, chiar a doua zi după atacul la partenerii de coaliție, Vladimir Filat a depus flori la bustul lui Grigore Vieru de pe Aleea Clasicilor, unde a amintit  faptul că poetul „a scris cel mai frumos și consistent despre dragostea față de țară, limbă, mamă”. Mai mult decît atît, „Grigore Vieru a fost un om foarte bun și cu o inimă mare”, a mai precizat premierul, făcîndu-se a uita că l-a obligat chiar pe fiul acestuia să părăsească  formațiunea politică pe care o conduce (PLDM).

Totodată criticul literar emergent Vladimir Filat a considerînd necesar că specifice că „Grigore Vieru și-a creat opera de sine stătător, prin truda și talentul cu care l-a înzestrat Dumnezeu”, probabil bătîndu-și șaua personală și mizînd el însuși pe memoria Istoriei. Pentru că poporul nu va trebui să uite că, anume sub Guvernul Filat, a fost gratificată instituțional memoria interpreților basarabeni Maria Bieșu și Nicolae Sulac. În mod similar ar trebui să intre bine în capul uitucilor basarabeni că buchetul filatelist cu cei 101 trandafiri albi, valorînd mai mult decît un salariu ridicat în comun de o familie de intelectuali, îl va stimula pe Julio Iglesias să rețină această parte oropsită a Europei-de-Est (aviz liderilor externi care intenționează să viziteze beciurile din Cricova!).

În urma lui Yampolski putem afirma fără nicio teamă de a exagera că și politica filatelistă „este profund estetică la bază”, așa cum însuși premierul moldovean precizează public calitatea sa de „fondator al Alianţei pentru Integrare Europeană 1 şi 2”. Cu alte cuvinte „Povestea nr. 1” și „Povestea nr. 2”, ambele dispărute în fumul unei Europe-Morgana. Aici nu mai contează că propriii tăi cetățeni – obligați cu bani angajați de la cămătari să-și părăsească țara pentru o viață mai bună – sunt estorcați, chiar la Intrarea în Vama Națională Imperială, pentru tranzitarea Teritoriului (numere străine de înmatriculare) sau obligați să plătească Dijmă medievală pe numărul de fumuri (pentru coletele trimise membrilor de familie rămași acasă).

Se pare că domnul Filat e dispus să-și continue pe viitor hatîrul polic și pecuniar, fără a ține seamă că oamenii au obosit să-i contempleze fețele la televizor, inclusiv în seara de Revelion. Iată și secretul cel mare: scenariul populist poate fi menținut & exploatat atît timp cît se apelează la „confiscarea conştiinţei oamenilor” (ca să-i citez o expresie din Rechizitoriul împotriva adversarului său de afaceri). Or, un politician integru nu își permite să bea apă dintr-o fîntînă în care a scuipat de două ori (cel puțin). Din păcate imboldurile structurale de trickster întunecă rațiunea liderilor, uitînd să renunțe la farmecele Puterii în timp util (paradigmă deja clasicizată: Ceaușescu ori Saddam Hussein; paradigmă încă vie: Fidel Castro sau Hugo Chavez). Iată de ce trebuie să fiu de acord, în ultimă instanță, cu histrionul de Mihai Ghimpu: problema Republicii Moldova nu este Vlad Plahotniuc, ci Vlad Filat”.

Din păcate, ultimile evenimente de la Chișinău transmit în exterior un semnal foarte clar: ultimul mai curînd e dispus să bage țara pe picior de război civil decît să-și anunțe demisia benevolă pentru a deschide drumul alegerilor anticipate. Chiar dacă Domnia sa bravează că a avea în spate „votul a mii de cetățeni” (derutați − n.m.), în realitate acesta nu e reprezentativ: următorul scrutin i-ar putea dezvălui sprijinul politico-economic a cîtorva sute, cel mult o mie, de barosani groși la pungă care guvernează feudele PLDM-iste raionale diseminate pe întreg teritoriul republicii pauperizate la extrem.

Eu însumi nu îmi fac iluzii prea mari: îndemnul la vigilență colectivă lansat cu ștreangul de gît de către cehul Julius Fučík rămîne perfect valabil mai ales în zona pruto-nistreană. În cazul în care premierul Filat își va da demisia oportună − fără a reveni în atenția publică metamorfozat în alte combinații politice −, sunt sigur că observatorii vieții-politice-de-pe-Bîc vor avea, de acum încolo, nenumărate prilejuri să ia „urma demagogico-artistică” a următorului trickster politic.

P.S. Anticipînd inevitabilele dezamăgiri (nu doar) ale partizanilor euforici (dar, în special, ale distribuitorilor zevzeci de „liste pro-filateliste” anoste), țin să reamintesc faptul că principalele teme (și nedumeriri) care mă interesează în acest blog de atitudine civică rămîn, ca întotdeauna, nealterate: deconstrucția politică & concordia socială. Mai exact, ceea ce „puterea (mentalitatea, in-cultura etc) represează ori iluminează, tăinuind”!

Comentarii

Igor Ursenco

Igor Ursenco

Scriitor, observator social. Fără a urmări o periodiocitate metronomică, voi posta în acest spațiu articole ce țin de principalele teme (și nedumeriri) care mă interesează ca cetățean (deconstrucție politică & concordie socială). Au trecut tim...

Ultimele articole