Trei grupuri infracţionale organizate (sau: „Dulce e gustul puterii atunci când e asezonat cu sos de afaceri însuşite ilegal”)

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

1. Grupul „primului”, aka (also known as) „verzii” (le plac bancnotele verzişoare şi cu multe zerouri). Poporul le mai zice şi „stejarii”. În ultimele zile, au mai căpătat două porecle, care vor intra probabil în istorie, transformându-le porecla („klicika”, „pogoneala”) în renume: „filaţii”, şi, mult mai spiritual, „telefoniştii”. Li se mai spune si „contrabandistii”. Se spune ca nu ar fi fost chiar cu totul straini de afacerile „Tigareta 1” si „Tigareta 2”, de pe vremuri.

2. Grupul „păpuşarului”, aka „raiderii”. Poporul le mai zice şi „ai lui Al Capone”, dar a inventat o poreclă foarte sugestivă pentru capul reţelei: „Plaha”. În ruseşte, „plaha” înseamnă eşafod. Membrii reţelei s-au făcut remarcaţi printr-o asemănare izbitoare în discurs, metode şi mijloace de autoprotecţie, cu liderii Camorei şi Mafiei din cizmă. Asta le provoacă moldovenilor sentimente ascunse de admiraţie. Vorba aia… „de la Rîm ne tragem”… totuşi.

3. Grupul lui „papa”, aka „mentu’ de la brutărie”. Poporul le mai zice şi „comuneare”, pentru că lor le place să lucreze împreună şi întotdeauna varsă toate veniturile în „obşceag”. Nişte adevăraţi „gentlemani ai norocului”, ei au dat, periodic, pe câte unul afară din grup, dacă acesta sau aceasta a „păcătuit”.

Relaţia dintre aceste trei grupuri infracţionale organizate e următoarea: „Papa”, cel mai bătrân şi învechit în rele hoţ în lege (vor v zakone) aşteaptă să termine „verzii” şi „raiderii” cu datul reciproc la gioale, să se ardă reciproc într-un foc de voie continuu. Când intuiţia sa de fost zakonnik (om care pe de o parte aplica legea, iar pe de altă parte îşi umplea buzunarele) îi va spune că a venit momentul lui, „Papa” va acţiona ca orice bandit odessit care se respectă, adică va prelua, după „strelkă”, maşinile, afacerile, unii dintre oamenii celorlalte două grupuri, la vremea aceea deja foste grupuri, destructurate fiind în urma propriilor jocuri „de-a puterea”. „Papa” se va odihni liniştit apoi la Karlovy Vary, bând satisfăcut un „peatideseat gram frontovîh”, purtând în sufletul său de fost miliţian (avea dreptate acela care cânta „poliţist, poliţist, suflet de artist”) imensa satisfacţie de a fi demonstrat că şi la 72 de ani mai are cojones ca să fie din nou, în frunte. Îşi va aminti atunci de vorbele lui Petru Rareş, „vom fi iarăşi ce am fost, şi mai mult decât atât”… Nu. Nu-şi va aminti din simplul motiv că nu le-a ştiut vreodată.

Luminile s-au stins, noapte bună Chişinău.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii