Țara în care am fost tratat ca o vită

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Miron Costin afirma cândva că „Nasc și la Moldova oameni”. Între timp, lucrurile nu s-au schimbat esențial. Se nasc și azi oameni, doar că faptele și purtările multora dintre ei nu sunt nici pe de parte omenești. Nu este vorba numai de politicieni, ci și de medici, judecători, procurori, polițiști, amploiați de diferite feluri.

Cu doi ani în urmă, după ce mi-am fracturat un picior și, ajungând fără să-mi fi dorit pe mâna medicilor moldoveni, am înțeles multe lucruri… Am înțeles cum este să chemi ambulanța, iar ea să nu mai vină, pentru că, chipurile, toate sunt plecate prin alte sate ale raionului Ialoveni. Am înțeles cum este să ajungi de unul singur la Ialoveni unde să găsești zăcând sub pereții policlinicii tocmai trei sau patru ambulanțe, iar medicii să doarmă duși… Cum, cu puchi la ochi, aceștia să se uite la tine, poate le dai și lor niște mărunțiș că nu degeaba le-ai stricat somnul. Am înțeles cum este să fii suit în ambulanță și dus la Spitalul de Urgență acolo unde te așteaptă alți medici pe care cu mărunțișul nu-i satisfaci cu una, cu două… Cum este să fii aruncat pe targă și uitat ore în șir pe coridoarele spitalului. Cum este să stai neputincios pe targă și să încerci de unul singur să-ți faci dreptate. Cum până și niște biete asistente să ceară tocmai 50 de lei ca să-ți aplice un bandaj… Cum este să fugi dracului din spitalul acela bestemat sărind scântei din sărmanele-ți cârje…

Am înțeles că, ajungând pe mâna medicilor moldoveni, este o adevărată tragedie… Am înțeles că majoritatea medicilor moldoveni sunt mai periculoși și mai dăunători decât însăși boala de care suferi…

Între timp, stând bolnav în casă, începură lucrările de construcție a mansardei care, se vorbea în târg, va schimba la chip blocul nostru mutilat de vremuri – cel mai nenorocit proiect pe care l-a inventat vreodată primarul Dorin Chirtoacă. Lucrările au demarat chiar în pragul iernii. Era și firesc. Altfel nu se putea. Cu ocazia primei zăpezi lucrările au încetat. Ni se spusese că sistarea lucrărilor este temporară însă, după doi ani de așteptări, am înțeles că plecarea muncitorilor de pe acoperiș a fost definitivă. În fine. Stând în pat, cu ghipsul până aproape de șold, aud sus, pe acoperiș, vocile răgușite ale zidarilor – veritabili urmași ai lui Manole. Se apucară de găurit acoperișul. Au găurit câteva zile în șir. În cea din urmă zi, pe la amiază, începură deja să cadă bucăți de tencuială și beton chiar peste mine. Îmi ridicasem ochii către tavan și văzui cerul; cerul și un ins cu mutră de bovină ținând în mâini o bormașină. Mi-am luat cârjele și, făcând scântei, am urcat pe acopriș să-mi fac dreptate.

„De îndată ce vom finisa lucrările de construcție, vom acoperi financiar toate prejudiciile cauzate sau chiar noi înșine vom repara tavanul dvs.”, m-au liniștit ei. Atunci era abia anul 2012.

I-am scris Primarului General al capitalei Dorin Chirtoacă ca să-i fac cunoscute problemele cu care se confruntă locatarii de pe strada Calea Ieșilor 49. Probleme de care se făcea primarul însuși responsabil, pentru că el inițiase proiectul de mansardare a clădirilor din oraș, nu eu. Trebuia cel puțin să-și bată capul de felul cum decurg lucrările. Dar edilul s-a spălat pe mâini, așa cum procedase și Pilat din Pont. Peste câteva luni, plângerea pe care o trimisei primarului ajunsese la Comisariatul de Poliție Buiucani. Fusesem invitat de un inspector de poliție să depun plângere împotriva Companiei Neo Mansarde, cea care inițiase lucrările de construcție și nu le-a finisat conform înțelegerii contractuale. Peste alte câteva săptămâni am primit răspuns de la nu mai știu ce autoritate polițienească care ne sugerase să acționăm în judecată Compania Neo Mansarde. Mai pe scurt… Primarul a evitat să se implice în remedierea măcar verbală a cazului.

Timpul se scurge, iar zeci de familii își petrec și azi zilele și nopțile în apartamentele lor pline de mucegai și stropi de ploaie, iar alte zeci de familii care au investit banii în construcția mansardei au fost fraierite pe față, iar acum își plâng de milă. În schimb, Compania Neo Mansarde, unde activează o adunătură de neisprăviți,  când vine vorba de procesele de judecată, mereu iese învingătoare.

De-a lungul anilor am înțeles multe lucruri. Foarte multe lucruri. Am înțeles că în curând, cu o mentalitate de fraier, de tâlhar și de nesimțit nu se va schimba nimic în țara noastră. Nici în sistemul medical, nici în cel judiciar, nici în cel politic.

Unica soluție a fost să plec din țară. Și nu-mi pare rău. Pentru că am obosit să fiu tratat ca o vită în RM.

Avea dreptate Miron Costin când a spus că „Nasc și la Moldova oameni”. De fapt, oameni se nasc peste tot în lume, nu numai în Moldova. Totuși, oamenii care se nasc la noi, sunt ei oameni?!

Comentarii