Suntem prea deştepţi pentru propriul nostru bine

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Problema cu moldovenii este că sunt foarte deştepţi. La orice colt de stradă găseşti câte unu care te îndrumă şi te scoate aproape forţat din neştiinţa în care bălteşti. Dacă ai o problemă de orice natură ar fi ea şi o expui public, sigur se găsesc minimum 20-30 de experţi în domeniu care te lămuresc şi-n dungă cu tot ce ţine de binele tău. Suntem un popor de oameni fundamental serioşi, profunzi, instruiţi, cunoscători dar care nu sunt în stare să punem la punct un sistem medical demn de prezentul în care ‘’ne întâmplăm’’.

Noi nu suntem în stare să turnăm asfalt, nu suntem în stare să avem spitale, nu suntem în stare să facem agricultură într-o ţară agrară, nu suntem în stare să punem un preşedinte fără să aibă probleme evidente, nu suntem în stare nici măcar să ne gândim la astfel de probleme, în rest suntem foarte capabili. Dăunator este că  încă ne preocupă monumentele şi limba. Comunismul şi unionismul. Şi asta în condiţiile în care manualele ne sunt donate. O astfel de abordare poate fi legitimă într-o ţară de pe un continent celebru, unde în prezent, a şti să citeşti e un lux. In momentul în care UE din motive care îmi scapă poartă dialog şi este interesată de soarta ţării tale măcar la nivel de oralitate, totuşi nu poţi să ai o abordare alta decât una firească şi echilibrată.

După mine, problema de bază a acestei ţări ar fi economia, care în prezent practic nu există. Când o ţară ajunge la o economie acceptabilă în anul 2013 măcar din punct de vedere organizaţional, problemele de ordin identitar se rezolvă de la sine. Poate dacă nu am fi atât de profunzi şi deştepţi ne-ar ieşi mai bine tot felul de lucruri banale dar foarte utile pentru noi. Ca învăţământul spre exemplu. Cât de complicat poate fi reabilitarea sistemului educaţional?

Oamenii care populează la un moment dat un teritoriu se numesc popor atunci când au conştiinţa generaţiilor dispărute şi a celor viitoare. Mai ales celor viitoare. Un popor există în timp nu doar în spaţiu, altfel nu e decât o strânsură mai mare de oameni în căutare de hrană şi senzaţii. Noi, cu siguranţă suntem nişte unii flămânzi în căutare de senzaţii fără conştiinţa generaţiilor viitoare. Poate dacă am mai tăia din profunzime şi am gândi aprioric, poate dacă ne-ar preocupa mai mult necesarul firesc, ar exista o şansă de reabilitare a mentalului colectiv şi doar astfel s-ar putea să aflăm că adevărata lume e mai mare decât lungul nasului.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii