Secolul XXI – epoca pseudorealismului.

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Realitatea reprezintă totalitatea reprezentarilor modale extrase de minte din informația furnizată de percepție, adică tot ceea ce omul poate percepe prin funcțiile senzoriale. La ora actuală, cel mai mult se concentreză pe realitatea audio-vizuală furnizată, îndeosebi, de mass-media, TV și internet, de facto – reprodusă. Și aici e și problema principală. Un eveniment se produce într-un anumit loc, la un anumit timp, în anumite circumstanțe, mass-media reproduce informațional acest eveniment și-l redă prin sursele sale către cei interesați. Logic, ar trebui ca reproducerea evenimentului să fie cît mai aproape de imaginea evenimentului real, însă s-a ajuns la o astfel de stare, încît reproducerea evenimentului, oglindirea sa, devine mult mai importantă decît însuși evenimentul, astfel se ajunge la ideea că evenimentele ar fi trebuit să se producă conform oglindirilor lor, respectiv pierdem, în general, importanța realității. În secolul nostru, omul este nevoit să privească extrem de multe imagini – în presă, la TV, în spațiul internetului, etc. Astfel el privește doar oglindiri a realității, copii, care după cum am stabilit, au devenit mai importante ca însuși realitatea, într-atît, încît uneori e nevoie să aibă loc o întîmplare doar pentru ca să se poată face o emisiune, un show, o știre, ș.a.m.d. Astfel, industria culturii joacă un rol extrem de important în astfel de procese, reprezentată de filme, emisiuni, publicitate și tot ce este legat de acest divertisment. Desigur că necesitatea lor este definită, omul considerat membru a societății trebuie să fie informat de starea actuală a lucrurilor și sunt într-adevăr, categorii din exemplele de divertisemnt aduse mai sus ce se străduie să reflecte realitatea, cît de posibil, obiectiv, însă dat fiind criteriul economic, posibilitatea de a face business profitabil, majoritatea se conduc de principiul – reproducerea realității e mai importantă decît realitatea însuși, astfel omul este privit ca un consumator, iar consumatorului deja i se redă produsele acestui business mediatic, insuflîndu-i-se ideea de „conștiință fericită”, de starea de bine a lucrurilor. Această insuflare ajunge pînă la aceea că omul nu mai dorește să fie „trezit la realitate”, simțindu-se bine în zona sa de confort, ca potențial consumator. E simplu – totul e bine, iar dacă undeva e dificil sau groaznic, pe tine nu te afectează, dar dacă totuși nici așa nu e ok, atunci apare publicitatea care-ți spune că pentru „fericirea” ta deplină ai nevoie de cutare produs. Și nu sunt radical, acest articol tot e un produs de mass-media, ce reprezintă părerea mea subiectivă – doar încă un motiv de a mai gîndi la altceva în afară de data ieșirii noului sezon…

Comentarii