Rolul conștiinței în relația eu-societate.

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Societatea contemporană are niște baze foarte fundamentate și reguli definite. Și fiecare din individ a acestei societăți își construiește propriul sistem de valori și principii, dar bazat, într-un final, tot pe valorile admise în respectiva societate. Există însă și excepții. În acest context, mulți ajung la întrebarea că totuși, ce e bine și ce rău? Adică cum ar trebui de viețuit într-un habitat social, fiind, totodată în împăcare cu principiile proprii, dar și cu valorile societății, un fel de armonie dintre EU și restul oamenilor, de diferite categorii: rude, prieteni, cunoscuți, străini, etc. care zilnic ne influențează prin comunicare, schimb de idei, retrăiri comune și alte metode de interacțiune. Astfel, conștientizezi deja la modul cel mai serios că ești diferit de alții și alții de tine. Apar unele divergențe, poate că eu sunt mai rău ca dînșii sau mai bun? Poate că nu gîndesc corect sau din contra, corect, în timp ce restul nu fac ca mine? Răspunsul la astfel de întrebări se găsește tot în noi, anume în conștiința noastră.

Conștiința este un atribut propriu omului, un sentiment al înțelegerei existenței personale și, cel mai principal, a integrării ei în Univers. Din păcate, nu toți sau mai degrabă, majoritatea puțin cunosc din ceea ce este capabilă conștiința personală.  Astfel, orice sentiment, faptă, gînd trebuie trecut prin filtrul conștientului. Cum spune Osho: „Fii conștient de ceea ce faci!” Adică, fiecare acțiune sau decizie, oricare altă faptă, trebuie mai întîi conștientizată, fiindcă aici conștiința joacă rolul fructului interzis, în ideea că anume ea împarte în bine și rău. De exemplu, dacă simțim un sentiment de dragoste față de cineva și dacă conștientizăm acest sentiment, atunci el se amplifică, în schimb dacă avem un sentiment de ură/furie și respectiv, tot îl trecem prin conștiință, reflectăm asupra lui, descoperim că această emoție a fost doar de moment și acum a dispărut, fiind ceva ilogic practic. Deci anume acesta e criteriul de bază – sentimentele ce se amplifică după conștientizare fac parte din categoria bunului, cele ce dispar, respectiv. Aceasta ar fi prima fază, de descoperire a sinelui și rolului personal, pentru cei ce au fost educați într-un spirit dualist cu bine și rău, păcat și faptă bună, etc. De facto, mai departe ajungem la ideea că lumea nu se împarte în alb și negru, ci mai degrabă ea în întregime ar fi compusă din nuanțe de gri(nu mă refer la „50 shades of grey”), totul e într-o continuă combinație, de aici și conceptul că ce bun pentru unul, e moartea pentru altul. Astfel doar urmînd propriul sistem de valori, dar deja conștientizat, original, fără să-l educat cineva din afară, putem să ne cizelăm caracterul, comportamentul, modul de viață ca pînă la urmă să stabilim acel echilibru interior care aduce la armonia dintre EU și restul oamenilor.

Comentarii