Retrospectiva insomniei unui prost

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Ora 2:47-mă gândesc la viitor. Mă gândesc la planurile ambițioase a Moldovei de dezvoltare, fiind o potențială țară Europeană, fără să-mi dau seama că Moldova defapt, e departe de asta. Mă gândesc la electoralele din toamnă. Mă gândesc că Moldova ar putea face un pas în trecut, fără să-și dea seama și totodată înțeleg că cetățenii vor încuraja unii oameni care sărăcesc mai mulți oameni. Mă gândesc și înțeleg că în țara există oameni buni și oameni care ar face multe pentru plaiul său fără a cere multe înapoi. Și ei acum sunt în țară, doar că vor pleca înapoi peste hotare după sărbătorile Pascale. Mă gândesc și înțeleg că Moldova chiar e pe un drum bun, neprivind la unele fărădelegi. Și iarăși revin la planurile ambițioase de viitor a țării noastre. Mă mai gândesc….mă mai gândesc….gândesc.
și deodată în cap-BAȚ! și mă iau fiorii. Mă iau fiorii, deoarece, îmi amintesc că defapt acum la câteva sute de kilometri de Moldova e război și el vine spre noi, fără ca noi să știm sau să înțelegem despre asta. La știri e aceeași liniște, de parcă ar fi război într-o îndepărtată țară africană, dar nu sub talpa noastră. Eu îmi închipuiam cum drumurile se repară, cum capitala se reconstruiește, cum oamenii devin mai oameni și acum îmi închipui cum tot asta treptat dispare. În loc apare planul de încheiere a războiului înainte ca el să înceapă. Eu nu știu ce înseamnă război. Am fost născut când era pace, chiar dacă pacea nu a existat vreodată, am crescut când în lume toți tăceau și nu izbuteau să scoată un cuvânt împotriva guvernării. Am prins a gândi global când deja tânăra generație prindea la curaj. Acum prind la curaj când curajul printre tineri dispare sub amenințarea Kalashnikov. Îmi dau seama că cea mai dureroasă profeție poate deveni realitate și realitatea nu e aceea pe care am învățat-o la școală și poate nici nu-i aia pe care îmi o închipui acum. Am învățat despre democrație și pace făcându-mi impresii idealiste despre aceste valori și acum înțeleg că ele defapt sunt niște cortine după care stă o orchestră. Spectatorii văd doar cortina, nu și orchestra din spatele ei. Ne închipuim la nivel de idee ce presupune orchestra. Așteptăm ca specatocolul să înceapă…așteptăm…așteptăm și când cortina încet dispare în umbră la comanda dirijorului, noi vedem realitatea și înțelegem că am fost proști că nu am deschis-o singuri, ci am așteptat comanda
„огонь на поражение”
Ora 3:26-Am scris articolul, mă duc să-mi fac ceai și mă rog ca după cortină să fie o orchestră adevărată și înțeleg că noi încă suntem proști.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Adrian Pleşca

Adrian Pleşca

Primar al Consiliului Local al Copiilor și Tinerilor Elev Director TânărFilms Coordonator Național al United Children League of Nations...

Ultimele articole