Realități moldo-române la Londra

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Cetățenii Republicii Moldova care au ales calea pribegiei, mă refer la o parte semnificativă dintre ei, păstrează cu sfințenie în suflet, oriunde s-ar afla sau ar munci, unele dintre cele mai urâte metehne omenești – invidia, ura… Păcatul de a avea mai mulți bani, ori a fi mai frumos, ori a avea o familie mai fericită ș.a.m.d., constituie motive serioase de invidie și de atitudine ostilă a multor concetățeni unii față de ceilalți. Din această cauză foarte mulți basarabeni aflați la muncă prin Europa se evită în chip mai mult decât vizibil. Chiar și acei conaționali care locuiesc împreună, sub același acoperiș, uită de elementarele sentimente sau purtări creștinești, dând prioritate goanei după bani. Atâta timp cât nu le faci concurență, le ești prieten. Concurând cu ei însă, lucrurile devin mai complicate.

Există multe, foarte multe cazuri în care conaționalii noștri în loc să se sprijine unii pe ceilalți, să se ajute, ei își pun piedici, se ceartă, apoi pornesc pe căi diferite. Unitatea musulmanilor, a indienilor și a chinezilor din Marea Britanie mă uimește. Comunitățile lor se dezvoltă constant pentru că ei se ajută reciproc. Nici nu este de mirare că foarte mulți membri ai comunităților lor au devenit între timp foarte avuți. Omenia dinlăuntrul lor este un exemplu bun pentru noi, basarabenii, care din cauza urii și a lipsei de unitate suntem aproape invizibili în Marea Britanie și nu numai.

Totodată, mai există un tip de ruptură între frați. Este vorba de ruptura enormă dintre ai noștri, cei din Basarabia, și ai noștri, cei din România. Vorbim aceeași limbă, avem aceleași obiceiuri, facem de cele mai multe ori aceleași munci însă, când drumurile ni se intersectează, încercările de a ne evita unii pe ceilalți sunt vizibile de la o poștă. Probabil că nu atât invidia este de vină, cât ideile preconcepute legate de felul nostru de a fi care, odată cu trecerea timpului, au prins contur în mințile noastre: cei din România cred că basarabenii sunt bătăuși, răi și alcoolici, iar basarabenii cred despre frații din România că sunt hoți și leneși. Nu în zadar, mai ales la Londra, dezvoltarea comunităților de români basarabeni și de români-români are loc în mod individual, rupți unii de ceilalți. În plus, diferența dintre noi, frații, este scoasă în evidență și alimentată constant de lituanieni, letoni, estonieni, belaruși, ucraineni, ruși etc., care sunt toleranți cu basarabenii și plini de resentimente și furie față de frații de peste Prut, implantate în subconștientul lor de preceptele manipulatorii antiromânești încă de pe vremurile URSS-ului. În pofida destrămării Uniunii Sovietice, antiromânismul în mințile multor cetățeni ai vechiului imperiu persistă și astăzi. Mai mult de atât, mii de basarabeni cu pașapoarte române detestă românii. Sună absurd, dar este adevărat.

În afară de invidie și ură, cetățenii noștri sunt chinuiți și de „păcatul” lăcomiei. Lăcomia lor nu are margini. Salariul pe care îl obțin la locul de muncă niciodată nu li se pare a fi suficient. A fura tot ce le cade în mână de pe unde muncesc este o tradiție veche și larg răspândită printre ei. Apoi ajungem să ne mirăm că cei care guvernează Republica Moldova sunt hoți! Sunt hoți pentru că întreg neamul nostru este astfel. Că de am fi fost noi, cei din popor, cinstiți măcar în proporție de 50-60 %, procentajul politicienilor cinstiți, corecți ar fi fost la fel, iar hoții care ne conduc azi nu ar mai fi stat în jilțurile din fruntea țării, ci prin închisori.

Este cu neputință ca o societate putredă, coruptă să nască o clasă politică sănătoasă, corectă.

În Marea Britanie, patria piraților și a colonizatorilor de altădată, corectitudinea politicienilor reflectă corectitudinea oamenilor simpli din această țară. Nația engleză este una dintre popoarele care a demonstrat că schimbarea în timp a unei societăți este posibilă: de la a fi pirat la a fi un sol al democrației, al libertății și al corectitudinii în lume.

Schimbarea societății basarabene este de asemenea posibilă. Primul pas către această schimbare ar fi să nu mai încercăm să-i schimbăm pe ceilalți, ci să ne schimbăm în primul rând pe noi înșine. Să nu mai fim plini de ură, de invidie, de lăcomie…

Comentarii