Azi, de fapt, trebuia să scriu doar despre tragicul eveniment de acum 74 ani.
Dar, deoarece febra evenimentului de ieri a cuprins mai toată suflarea din Moldova, am zis să-i dedic şi eu câteva rânduri.
Şi nu orice fel de rânduri (pline de laude, mândrie sau extaz), ci în parametrii următoarei imagini:
N-au trecut nici 24 de ore de la mult-râvnitul vis de semnare a Acordului de Asociere cu UE, că hop, încep a veni şi scumpirile.
În loc de salarii mai mari, pensii mai mari, viaţă mai bună, etc., noi primim scumpiri.
Iată asta, da, lovitură…
Şi e doar prima. Şi tare mi-e frică să nu urmeze altele mai dure(roase).
Sau poate să mai dăm o şansă optimismului?!
A câta?!
P.S. A nu se crea confuzia că-s contra Acordului de Asociere, doar că m-am cam săturat de coincidenţele astea dezastruoase…