Obstrucţionarea identităţii româneşti înseamnă dinamitarea viitorului european al Republicii Moldova

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Ieri, la Chişinău, reprezentanţi ai Mişcării Civice „Tinerii Moldovei” au anunţat că li s-au semnalat multiple cazuri de încălcări ale procesului de chestionare a cetăţenilor, în cadrul Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor, în decursul celor trei zile care trecuseră de la începutul desfăşurării recensământului.

Majoritatea acestor încălcări vizează practici raportate pe larg (inclusiv de echipe de observatori internaţionali) şi la recensământul din anul 2004. Este vorba despre completarea chestionarelor cu creionul, sub pretextul evitării unor greşeli sau scăpări. Dacă legăm aceste fapte cu îndemnul adresat cetăţenilor de anumiţi recenzori cu privire la declararea etniei şi limbii „moldoveneşti”, atunci devine evident că şi de această dată autorităţile „anti-comuniste” şi „europene” ale Republicii Moldova şi-au pus în gând să obstrucţioneze dreptul fundamental al cetăţenilor de a se declara etnici români vorbitori de limbă română.

Descurajarea manifestării acestui drept, pentru care au luptat cei care au realizat obiectivul declarării independenţei Republicii Moldova este un act antinaţional şi antistatal, este împotriva Republicii Moldova deoarece îi neagă esenţa etnoculturală care a permis edificarea acestui stat în forma lui actuală. Esenţă care a fost şi este românească – oamenii cu conştiinţa apartenenţei la naţiunea română sunt cei care au luptat pentru ca astăzi Republica Moldova să aibă un loc la ONU. Ei au dat posibilitate actualilor deputaţi, miniştri, preşedinţi de raioane, primari, şefi şi angajaţi de Birou Naţional de Statistică, să se afle în poziţile în care se află şi să exercite autoritate în numele cetăţenilor. Şi, din poziţiile de autoritate publică pe care le deţin, să acţioneze contra apartenenţei majorităţii cetăţenilor la naţiunea română, contra identităţii româneşti a statului. Fără aceasta din urmă, apartenenţa Republicii Moldova la spaţiul european unde pretind guvernanţii că ne îndreaptă este mult şubrezită, pusă sub semnul întrebării şi pasibilă de distrugere din partea puterii regionale care doreşte menţinerea noastră în spaţiul ei de influenţă. Mă refer, evident, la Rusia.

Reprezentanţii autorităţilor de la Chişinău judecă asupra declarării etniei şi limbii române în aceeaşi logică dualistă, „alb-negru”, în care judecau şi comuniştii din 2004, însă pentru a justifica renunţarea la a te declara român vorbitor de română, s-a ajuns la a se spune (de către unii recenzori) că român înseamnă moldovean, aşa că trebuie „numaidecât” să te declari moldovean. Din câte cunosc, rubrica din chestionar nu solicită cetăţeanului să-şi declare identitatea regională, ci etnia. Dacă vorbim despre etnie, român nu poate însemna moldovean, deoarece română este etnia, iar moldovenească este identitatea regională. În plus, există două rubrici separate pentru etnie şi cetăţenie. Anumiţi recenzori profită de confuzia pe care cetăţenii o fac între aceste două concepte, şi notează acelaşi lucru în ambele părţi.

S-a ajuns, însă, să se justifice aceeaşi diviziune de cândva utilizându-se drept argument … echivalenţa. Faţă de anul 2004, când la nivel oficial era proclamată existenţa a două popoare care au origini distincte încă „din moşi-strămoşi”, o reeditare a teoriei istoriografice sovietice a celor două popoare est-romanice, este un progres. Este o evoluţie care demască şi mai bine falsitatea menţinerii diviziunii între noi şi noi, între români.

Să nu fim naivi – această politică va mai continua în Republica Moldova atâta timp cât politicienii nu vor ieşi din logica „viţelului blând care suge la două vaci”, adică a pendulării între Est şi Vest. Faptul că se mai întâmplă, în anul 2014, cazuri de limitare a dreptului cetăţeanului de a-şi declara etnia şi limba drept româneşti, este cea mai bună dovadă că politicienii din Republica Moldova încă nu au parcurs până la capăt drumul spre „europenizarea” propriilor lor conştiinţe, altfel nu ar prigoni manifestările de apartenenţă la una dintre naţiunile Uniunii Europene. Şi spre luarea unor decizii politice care să pună capăt incertitudinii. Ca fapt divers, teza de politică externă menţionată anterior a fost introdusă pentru prima dată în discursul public de Leonid Kravciuk, primul preşedinte al … Ucrainei. Şi Ucraina resimte azi consecinţele acesteia. În Republica Moldova, identitatea românească este garanţia primordială a viitorului european. Ca să fie european, acest stat trebuie să-şi accepte identitatea românească. Acest lucru trebuie să-l facă, in corpore, politicienii – intelectualitatea a făcut-o demult – o dovedeşte faptul că azi există Republica Moldova, nu „Republica Nistreană Moldova-Yeri”, membră în Uniunea Statală Rusia-Belarus.

Clasa politică de la Chişinău se teme că o revenire în masă a populaţiei majoritare vorbitoare de română la identitatea românească va însemna şi sfârşitul privilegiilor ei, despre multe dintre care, şi în cazul multora dintre politicienii de rang mai mare sau mai mic, planează suspiciuni. 

În curând, aceşti oameni vor conştientiza că a merge împotriva curentului este contraproductiv.

Iar curentul duce într-o singură direcţie – spre revenirea la românism şi refacerea integrităţii naţionale româneşti într-o Europă a naţiunilor.

Comentarii