O istorie despre rrOameni

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Sunt om. Dacă aş fi fost rrom, probabil eram rrOm. Aceste două litere nu pot fi şterse din viaţa acelor oameni care sunt printre noi.

Ei au nevoie de ajutorul nostru. Chiar dacă fură. Chiar dacă trăiesc mizer. Chiar dacă îi vedem făcând tot felul de nebunii prin Chişinău(rromii care trăiesc pe străzi sau se prefac).

Astăzi am mers la serviciu. Încă nu ajunsesem şi am fost să mănânc la un fast food. Acolo am vorbit cu o prietenă despre viitor. Ne-am despărţit şi m-am pornit serios spre job.

Am văzut cum pe partea cealaltă a drumului era o familie de rromi vai de capul lor. Copiii cerşeau. Cei mari stăteau cu cei care erau micro. Probabil le dădeau lecţii de viaţă.

Am intrat în Casa Presei, ca să îmi printez câteva fotografii de pe peliculă. Făcute foarte demult şi pe care vreau să le văd pe peretele camerei mele. Mai ales că sunt alb-negru.

Am văzut două doamne, tot rrome. O convingeau pe doamna de-acolo să scrie pentru ele. Ele nu ştiu nici una a scrie.

Cea tânără era însărcinată în luna a noua şi nu putea să nască. Nu doreau medicii să o interneze pentru că nu avea paşaport. Era cetăţeancă a Ucrainei şi avea doar certificatul de naştere la dânsa.

Mama ei venise tocmai din Otaci mai mult pe jos, decât în transport, doar ca să o ajute cu ceva bani şi să fie alături de fiică. La nevoie.

Cu o jale enormă le priveam cum o convingeau pe doamna de la recepţie să scrie pentru ele pe hârtia necesară dobândirii unui paşaport ucrainean. Problema era că nimeni nu înţelegea limba vecinilor noştri.

Discuţia ajungea într-un punct mortal: vrei să ajuţi omul, dar nu poţi.

Ca prin minune, o angajată ştia un pic de ucraineană şi s-a oferit să le-ajute.

Nu ştiu cu ce s-a finisat istoria. Un lucru e cert. Oamenii, cât de înapoiaţi, retardaţi, urâţi, murdari, proşti sau alte calificative urâte le au, vor să se integreze.

Oamenii nu mai caută să trăiască în mizerie.

Recent a avut loc o campanie pentru integrarea în învăţământ a rromilor. Nişte oameni pe care-i credeam educaţi, au spus:

Eu şi, îs mai levâi ca ţîganii? Iaca nie nu-ni dau aşa condiţii ca să-nvăţ.

Da, eşti mai levâi. Pentru că te simţi inferior unui om pe care tot tu îl consideri inferior.

Eu sper foarte mult că domnişoara îşi va putea face buletin. Sper şi că şi viitorul ei copil va ajunge un om. Indiferent de soarta lui în viaţă. Sper ca toate mamele să fie aşa ca şi doamna venită din Otaci. Sper ca noi, cei „superiori” să îi apreciem şi să răspundem la ajutorul lor, aşa cum a făcut-o fata de la Casa Presei.

Comentarii