Soluții născute forțat în veceul intereselor politice

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

„Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”, spunea cândva Samuel Langhorne Clemens, alias Mark Twain. Da, avantajul democrației este că, spre deosebire de alte sisteme politice, îi oferă omului senzația că părerea lui contează și că poate influența, cel puțin atunci când sunt alegeri, soarta de mai departe a societății din care face parte. Personal, am o mare problemă cu principiul democratic, conform căruia, votul unui nebun este egal cu votul unui geniu. Mi se pare absurd și împotriva oricărei logici, dar asta e, suntem nevoiți să alegem drumul lung, pentru că așa e regula.

Pe de altă parte, există și ceva bun în toată această joacă de-a ”drepturile omului”. Alegerile sunt ca un duș rece pentru cei direct implicați, îi trezesc din amorțire, fapt ce stimulează progresul, într-o măsură mai mare sau mai mică. Sau, cel puțin, se materializează în niște câștiguri reale pentru unii oameni care nu au nici în clin, nici în mânecă cu jocurile de putere. Or, înainte de alegeri, cei care țin frâiele se mobilizează pentru a demonstra lumii că merită să rămână în capul mesei, iar cei care râvnesc să le ia locul devin brusc foarte sensibili la nevoile oamenilor, în speranța că-i vor determina să forțeze o eventuală schimbare, în avantajul lor, bineînțeles.

De fapt, intenția mea a fost să comentez cazul tinerei care ar fi născut prematur  în toaleta de la Institutul Mamei și Copilului, după ce ar fi fost tratată ca o cârpă de către personalul medical de acolo. Istoria a fost povestită, fără semnătură, pe un forum online destinat mămicilor, iar de acolo s-a răspândit rapid pe rețelele de socializare, iar apoi în presă. Ca urmare, administrația instituției medicale a luat atitudine, pentru a-și salva reputația, și a promis că-i va pedepsi pe cei vizați, dacă se va demonstra că au comis abuzuri. Și ministerul de resort a dat asigurări că va lua măsuri, în timp ce opoziția și activiștii săi ”neafiliați” s-au angajat plenar să nu permită ca acest caz să se consume pur și simplu.

Și ce legătură are una cu alta?, veți întreba. Are, pentru că, dincolo de latura general-umană, cazul respectiv, mai exact, reacțiile pe care le-a provocat au profunde conotații politice, respectiv, electorale, pentru că am intrat oficial în perioada turbulențelor de dinaintea scrutinului parlamentar din toamna lui 2018.

De ce spun asta? Pentru că toată această avalanșă de indignare, provocată de opozanții sistemului, a fost direcționată discret spre omul din centrul guvernării, cel care le stă stavilă în calea spre putere, V. Plahotniuc. Iar legătura dintre el și gravida care spune că a fost nedreptățită, oricât de banal ar părea, constă în faptul că primul a desfășurat mai multe acțiuni filantropice și umanitare la Institutul Mamei și Copilului. Or, criticând atitudinea improprie a medicilor față de o tânără care urma să nască forțat un copil nedezvoltat, autorii nu au ezitat să menționeze voalat sau direct că această instituție medicală este proiectul de suflet al liderului PDM. Prin urmare, admit că, dacă Plahotniuc n-ar fi dăruit scutece și alte bunuri lăuzelor care au născut la IMC și nu ar fi făcut donații pentru renovarea secțiilor de acolo, cazul cu nașterea în toaletă nu ar mai fi fost atât de interesant și… revoltător pentru ei. Respectiv, ar fi fost trecut cu vederea, așa cum sunt trecute cu vederea zeci sau chiar sute de cazuri similare care se petrec în spitalele noastre.

Administrația IMC plătește acum nu atât pentru disfuncțiile din sistemul medical, care nu sunt o noutate pentru nimeni, cât pentru asocierea asumată cu Plahotniuc. Trecem peste subiectivismul și abordarea părtinitoare a cazului, admise conștient pentru a sensibiliza un număr cât mai mare de oameni, chiar dacă și aici se cer anumite precizări. Or, atunci când interesul depășește cu mult cadrul problemei propriu-zise, aflarea adevărului este o preocupare secundară, dacă nu chiar provoacă dezinteres total. Ce mai contează că de cealaltă parte sunt tot niște oameni și tot de-ai noștri, care, la fel, sunt afectați de criza materială și morală în care ne aflăm? Când destinația finală sunt alegerile, se aplică principiul omului care se îneacă și care se cațără pe capul celorlalți pentru a se menține deasupra apei.

Totuși, partea bună este că din toată această forțare de note, chiar dacă are conotații eminamente electorale, se pot obține niște mici avantaje pentru cei slabi și neajutorați. Cel puțin există premize să credem că puterea se va grăbi să rezolve cazul pentru a se disocia de o problemă care îi poate aduce prejudicii de imagine, iar opoziția, în încercarea de a obține dividende, îi va forța pe decidenți să genereze soluții. Cu cinismul de rigoare.

Comentarii