Marşul Unirii de la Chişinău. De data aceasta „pro”

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

P1020647 Niciodată n-am fost adepta românismului de paradă. Cu doi ani urmă, pe blog, mă certam cu organizatorii marşurilor uioniste, încercând să le explic de ce nu e bine să mergi prin Chişinău sau Bălţi ziua în amiaza mare şi să strigi pe stradă că „Basarabia e România”.  Atunci doream să le explic cu tot dinadinsul că nu e cazul să strigi „UNIRE” într-un oraş unde nu mai mult de 5% din populaţie vrea asta, iar trecătorii se uită cu teamă la „imperialiştii români” veniţi să le fure statalitatea, integritatea şi suveranitatea preţioasă.

Le sugeram atunci să vină cu acţiuni mai pragmatice, să aştepte ca societatea din Republica Moldova să fie pregătită să primească aceste mesaje. Ieri, fiind la Marşul Unirii din Chişinău (deşi doar în calitate de reporter), m-am bucurat în sinea mea că aceşti tineri n-au aşteptat ca societatea noastră să fie pregătită, dar au pregătit-o ei.

Dacă acum doi ani, la acţiuni unioniste în Chişinău vedeai o sută sau două de oameni, ieri, în centrul Chişinăului am văzut câteva mii de persoane intonând melodii patriotice. Atât de frumos! Aveai impresia că întreg oraşul s-a transformat într-un imens tricolor. Dacă acum câţiva ani majoritatea trecătorilor priveau ciudat către cei care mărşăluiau, ieri am văzut o mulţime de priviri de admiraţie îndreptate către aceşti tineri. Nu mai zic de bătrânii care au venit în baston din mai multe regiuni ale ţării pentru a marca această sărbătoare.

Mâine se împlinesc 94 de ani de Unirea Basarabiei cu România. Mulţi se întreabă dacă se va repeta vreodată acest eveniment. Poate sunt egoistă, dar demult nu-mi mai pun această problemă. Pentru mine de multă vreme nu mai există două state, atâta timp cât pot să-mi fac bagajul oricând în 15 minute dacă mi se face dor şi să trag o fugă până în Suceava, Iaşi, Cluj sau Bucureşti să revăd oamenii şi locurile dragi. Da, mi-ar place să nu mai existe formalităţile de la vamă, să nu mai existe această vamă, în general. Totuşi, sunt de părerea că aceste vămi sunt pentru cei care le-au inventat. Pentru mine ele nu există.

Mulţumesc celor care au ieşit ieri în stradă. A fost o duminică de suflet. Să ne revedem şi la anul 🙂

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii