La recensământul din mai, mă voi declara român vorbitor de limbă română.

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

De ce voi face acest lucru?

Deoarece sunt moldovean, deci român. Şi vorbesc în limba română.

Sunt lucruri ne-negociabile. Care nu se pun sub semnul întrebării, nu constituie subiect de târguială.

Acestea sunt: identitatea naţională şi limba vorbită.

În mod normal, asemenea lucruri nici nu ar trebui să constituie subiect de discuţie. Însă eu, iată, le discut.

De ce?

Pentru că Republica Moldova se află în situaţia în care membri ai etniei româneşti, vorbitori de limbă română, mai ezită să accepte adevărul istoric şi ştiinţific despre cine şi ce suntem, şi cred în continuare mizeria sovietică bazată pe principiul “Dezbină şi stăpâneşte (poporul român)”. O mizerie venită de acolo de unde în 1992 cei mai buni fii ai poporului dintre Prut şi Nistru au fost ucişi fără milă de cazaci, gardişti şi soldaţi ruşi sub drapelul Rusiei. Venită de la Tiraspol, unde fusese pusă în practică timp de şaisprezece ani, începând cu 1924.

Esenţa acestei mizerii – a fi moldovean înseamnă altceva decât a fi român.

Moldoveanul este român, deoarece vorbeşte la fel ca moldovenii de peste Prut (care sunt români), are acelaşi comportament, aceleaşi probleme, aceleaşi vise. Aceeaşi Putna pentru toţi moldovenii, acelaşi Ştefan cel Mare pentru toţi. Ştefan cel Mare numea Muntenia într-o scrisoare: “Cealaltă Valahie”, prima “Valahie” (Ţară Românească) fiind Moldova.

Dacă marii noştri cronicari şi învăţaţi Miron Costin, Varlaam, Dosoftei, Dimitrie Cantemir, ne-au spus în scrierile lor că “nu întrebăm “ştii moldoveneşte?”, ci “ştii româneşte?””, atunci suntem cu toţii români deoarece nu putem da cu piciorul istoriei noastre.

Dacă moldoveanul Mihai Eminescu a afirmat “Suntem români şi punctum”, iar moldoveanul Nicolae Iorga a scris istoria tuturor românilor, atunci suntem cu toţii români, deoarece nu ne putem ignora valorile, reperele, sufletul.

Dacă moldoveanul George Enescu a scris “Rapsodia Română”, iar alt moldovean, Ciprian Porumbescu a afirmat “Am cântat Daciei întregi”, atunci suntem cu toţii români, deoarece muzica noastră nu poate fi despărţită de râuri sau frontiere statale.

Dacă moldoveanul Alexei Mateevici ne-a spus că “Fraţii noştri din Transilvania, Macedonia, nu-şi spun după locurile în care trăiesc, ci se numesc români. Aşa trebuie să facem şi noi”, atunci suntem cu toţii români, deoarece luminătorii Basarabiei din 1905-1917 ne sunt înaintaşi vrednici, iar noi le suntem datori cu recunoştinţă şi respect.

Aşa că, dragi moldoveni, vă îndemn să nu vă dovediţi mai prejos decât marii noştri strămoşi, adevăraţii noştri înaintaşi, să vă ridicaţi la înălţimea jertfei lor pentru ca voi să existaţi astăzi.

Vă îndemn să vă declaraţi români vorbitori de limbă română la Recensământul General al Populaţiei şi Locuinţelor din 12-25 mai 2014.

 

Şi să ţineţi minte că:

Suntem Moldoveni, deci Români!

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii