Între ce-i trecător și Veșnicie e doar un PAS?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

*

Revenirea mea de săptămîna trecută  la baștină a fost ca un vis frumos, deja împlinit.

Fotografia postată de Liceul Teoretic Feteşti.

La Fetești am poposit în cadrul Spectacolului literar-muzical “Risipitorul de Iubire”, fiind frapat de talentul și capacitatea de redare a conținutului artistic  însușit de către elevii Liceului Teoretic din localitate. Fiind ghidați de profesoara Viorica Vremea și directoarea Adela Ursan, absolvenții de mîine ai liceului au reiterat chintesența Iubirii de Țară, de Neam și de Limba română cu înflăcărarea inimii lor, recitînd și cîntînd din lucrările absolventului de ieri, care am fost.

Fotografia postată de Consiliul Raional Edinet.

Spectacolul deosebit din 2 mai 2018 a fost organizat cu prilejul lansării Operelor Netăcute în 9 volume, cu titlul unic “Inscripții pe Etern”, opere care însumează peste 5000 de pagini scrise și tipărite de subsemnatul din 1995 și pînă în prezent.

Fotografia postată de Consiliul Raional Edinet.

Imnul Liceului, prezentat în premieră, pe care l-am scris împreună cu Octavian Rață, a răsunat în premieră absolută pe glob, ca de acum înainte să rămînă în patrimoniul instituției și să-i înaripeze pe elevii acesteia  la mai multe fapte de noblețe și spiritualitate aleasă.

Fotografia postată de Consiliul Raional Edinet.

Întîlnirea cu fosta mea învățătoare de limba română, dna Paulina Rusu, a fost deosebită. Și cu primarul satului, dl Ion Munteanu, alături de care s-au produs președintele raionului Edineț, dl Iurii Garas, deputatul în Parlamentul Republicii Moldova, dl Oleg Sîrbu, șefa Direcției Educație Edineț, dna Galina Musteață etc.

Fotografia postată de Liceul Teoretic Feteşti.

După 32 de ani de la absolvirea acestui liceu, m-am simțit din nou elev al lui.

Și pentru acest Dar mulțumesc frumos administrației Liceului, care m-a invitat.

Drumul chemării

 

Eram școlar, dorit de Poezie,
La lecții o citeam de zor, pe-ascuns.
Venea învățătoarea de chimie
Și-o confisca, spunînd că-i îndeajuns.

La recreație-i cerșeam volumul
Și-i promiteam că mă voi cuminți,
Dar repetam trăsnaia, ca nebunul
Și asta ani întregi, în orice zi.

Numai la lecția de geografie
Nu procedam astfel, în nici un caz.
Dar, Doamne,-acel învățător, vai mie,
Muri-ntr-un accident, lîngă pîrlaz.

Pentru că îmi lipsea, mă durea zarea
Și lutul inimii i se topea,
Iar cînd s-a-ntors, în vis, cu înserarea,
El ne preda Canada și plîngea.

Ne arăta Veneția pe hartă,
Care din ochii lui ne inunda,
De parcă nu trăise niciodată,
De parcă după moarte se năștea.

Și-așa, îmbătrînit doar într-o clipă,
S-a dus la Tatăl său, ce-l tot chema,
Lăsînd la poartă unica-i aripă,
Copiii să se joace-n colb cu ea.

 

(Poem inspirat de studiile mele la Liceul Teoretic Fetești, Edineț).

Fotografia postată de Consiliul Raional Edinet.

 

*

La Viișoara, în satul meu de baștină, am poposit la 3 mai 2018.

M-am bucurat să-mi revăd locurile natale, dar și pe unii colegi și profesori ai mei de cîndva.

Fotografia postată de Direcția Educație Edineț.

Prutul cu pajiștile de pomi și flori, trăsura cu un cal, ce m-a plimbat pe malul străvechiului rău,  casa părintească, fratele Marin și soția sa, Tamara, lipsa hotarului cu sîrmă ghimpată mi-au străluminat sufletul de bucurie.

Nu puteam să nu trec și pe la tata, la cimitir, mama mea fiind îngopată în satul Heciul Vechi, raionul Sîngerei.

În incinta gimnaziului am fost martorul unui spectacol literar-muzical tulburător, cu genericul “Excursie prin amintiri”.

Fotografia postată de Biblioteca Viisoara.

Într-adevăr, a fost o excursie prin amintirile mele, de la naștere și pînă acum.

Lansarea Operelor Netăcute în 9 volume a avut loc în cadrul acestui spectacol, realizat de elevii ghidați de profesoara de limbă română Viorica Cebotari și directoarea Veronica Spătaru.

Fotografia postată de Biblioteca Viisoara.

M-am bucurat să aud, și aici, multe voci superbe, ceea ce-mi oferă speranța să cred că din urma noastră, adică a poeților și textierilor de cîntece Serafim Belicov și Traian Vasilcău, vin alte  noi și valoroase talente.

Fotografia postată de Direcția Educație Edineț.

Mulțumesc profesorilor menționați, dar și președintelui raionului Edineț, dlui Iurii Garas, care a venit și la Viișoara, ca să fie alături de mine și de viișorenii mei dragi, gîndurile mele de recunoștință se îndreaptă și spre primarul Viișoarei, dna Ina Ciubotaru, spre Angela Moraru, specialist principal al Direcției Educație Edineț, dar și spre dna Ala Dodu, autoarea muzicii imnului Gimnaziului Viișoara, care a răsunat, ca și în cazul spectacolului din Liceul Teoretic Fetești, în premieră absolută.

Diploma de Excelență a Primăriei mă obligă la mai multe fapte de Neuitare a baștinei.

Fotografia postată de Direcția Educație Edineț.

Icoana cu chipul Sfîntului Nicolae, oferită de elevii și profesorii Gimnaziului, nădăjduiesc să mă apere de tot ce-i rău, ca și icoana preotului-paroh Vasile Curuliuc, reprezentînd-o pe Maica Domnului(de Kazani) cu Pruncul Iisus în brațe. Florile Edinețului, m-am reconvins, sunt cele mai frumoase din lume.

Fotografia postată de Direcția Educație Edineț.

Cînd scriu aceste rînduri de mulțumire mă uit la ceasul dăruit, cu imaginea gimnaziului și “fusul orar” al Viișoarei, și mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a fost dată rara posibilitate de a-mi revedea o parte din Sufletul meu, rămas cu multe decenii în urmă, la Fetești și la Viișoara.

Fotografia postată de Traian Vasilcău.

Întoarcerea Acasă

 

Fiul risipitor s-a-ntors Acasă,
Spre sine însuși s-a întors acum
Și-i prima oară-n viața-i tumultoasă
Cînd mama nu-l întîmpină la drum.

Parc-a-nlemnit la poarta cu nuiele
Și se întreabă: Cum? De ce? și Cînd
Înspre noi înșine, secați de stele,
Pierdut-am sufletul, de Rai flămînd?

Nici cîinele-n ogradă nu-l mai știe,
Cel care-l petrecea pînă-n tăceri
S-a prăpădit de-o grea melancolie
Într-un spital cu numele de Ieri.

Tata-i la locu-i veșnic, sub o cruce,
Acolo, unde-avarii l-au grăbit.
Fiul risipitor la el se duce,
Să-i spună că i-i dor nemărginit.

C-ar vrea să-i vadă ochii doar o dată
Și-n brațele de iarbă, monoton,
I-ar prinde, ca-ntr-o soartă brusc curmată,
O muzicuță și-un acordeon,

Să cînte fiul, să îngîne Prutul
Cu-acel ce-a-nvins durerile-perechi
Și să-i audă-o mamă de sub lutul
Însingurării ei din Heciul Vechi.

Aceasta-i drama dramei, pămîntească:
Să fie-n multa moarte separați,
Ca-ntr-un complot menit să-i dezunească
Și nimeni să le fie aliați.

…Fiul risipitor s-a-ntors Acasă
Și iarba s-a pornit pe urma sa
Și fuge, și-l cuprinde, și nu-l lasă
Ca mîinile măicuței de cîndva.

 

(Poem inspirat de reîntoarcerea mea la Viișoara, Edineț).

Cu netrecătoare prețuire și recunoștință, pentru toți,

Traian Vasilcău,

1-4 mai 2018,

Chișinău—Viișoara—Fetești—Viișoara–Chișinău

 

Comentarii

Traian Vasilcău

Traian Vasilcău

traianus, tot el Traian VASILCĂU minicatastif de autor: sunt aproape strămoș: am un car de ani, poeţii aşa de mult nu trăiesc. ador Libertatea, fug cît pot de lichele, dar dau mai tot timpul de fraţii lor: de minciunoşi, agresori, pîrîtori şi h...

Ultimele articole