Internetul – un nou mijloc de manipulare?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Suntem obișnuiți să considerăm internetul drept un spațiu al libertății și non-manipulării. În contrast cu el, televizorul, un simbol al unei epoci mai vechi, apare drept un mijloc al dirijării „minții umane”. Într-adevăr, inițial televiziunea constrângea omului să respecte nu doar un anumit orar de programe, dar și să se acomodeze la conținutul emisiunilor. Internetul ca un mijloc de restrângere a timpului și spațiului, utilizatorul a primit posibilitatea de a alege când și ce dorește să vadă.

Este foarte important să privim aceste două surse de informare nu ca niște simple unelte, ci ca niște simboluri a unor paradigme: televiziunea – simbolul paradigmei moderne – cu norme rigide, care impune individului anumite modele de comportament, internetul – simbolul paradigmei postmoderne, relativ lipsit de norme, flexibil față de necesitățile individului. În primul caz omul este spectator, în cel de al doilea caz – utilizator.

În Occident a devenit în ultimul timp o modă diabolizarea, ridiculizarea televizorului și prezentarea lui drept simbol al controlului asupra minții umane. Televizorul ajunge să fie învinuit pe nedrept de toate bolile psihice și sociale de care suferă societatea contemporană. În același timp, în ritm alert crește numărul utilizatorilor rețelelei globale, în dauna TV-ului, posturilor de radio și ziarelor. Vechile mijloace de informare sunt privire ca elemente arhaice care sunt incompatibile cu spiritul libertății. Televiziunea devine o anexă a societății industriale, în timp ce internetul o anexă a societății informaționale.

Acum să privim aceste două unelte din perspectiva impactului lor asupra activității cotidiene. Fiți de acord, ambele joacă un rol foarte important în viața omului. Chiar și în cele mai sărace cătune din Africa, televizorul a devenit „un lucru de prima necesitate”.

Dacă televizorul oferea un ritm, o ordine vieții zilnice, permițând concentrarea asupra unor activități cotidiene, internetul distruge orice bariere temporare și totodată capacitatea omului de a-și ordona timpul, prin raportare la niște repere fixe. Dacă televizorul oferă informația dozat, pe porții, internetul se transformă într-o adevărată tsunami informațională, în care omului devine tot mai greu să se orienteze.

Trebuie să luăm în considerație faptul că o bună parte a oamenilor și-au însușit norme morale, un sistem de valori, care servesc drept criteriu de selecție a informației într-o societatea care încă nu era supusă tehnologiilor informaționale, când relațiile interumane, supunerea față de anumite norme și valori erau considerate primare. Acum este foarte greu să ne imaginăm ce capacitate de selecție vor avea generațiile care nu vor mai cunoaște lumea dinaintea apariției rețelei globale. Probabil, ei vor fi niște oameni liberi, care nu vor avea capacitatea de a-și valoriza libertatea, transformându-se în niște “sclavi fericiți”.

Astăzi noi vedem internetul tot mai mult și în calitate de element distrugător, fiind utilizat ca mijloc de provocare a „revoluțiilor colorate” și declanșare a războaielor cibernetice. Desigur, în centrul acestor operațiuni se află structurile care sunt cel mai bine dotate din punct de vedere tehnic și capital intelectual. O bună parte din statele membre NATO dispun deja de unități militare cibernetice specializate, în timp ce în Republica Moldova abia se începe a se vorbi la nivel de stat despre securitatea informațională, iar potențialul intelectual și uman nu acoperă nici măcar necesitățile pieții.

Pe măsura dezvoltării sale, internetul devine tot mai mult un ocean incontrolabil, în mijlocul căruia omul care nu este atașat de niște valori  nu are șanse de a supraviețui. Însă astfel de valori nu pot fi educate într-o „societate deschisă”, ci într-o societate puternic înrădăcinată într-o tradiție. Desigur, unii ar spune că tradiția și postmodernitatea sunt lucruri incompatibile. Totuși, aceasta este provocarea la care trebuie să facem față la moment, așa cum cândva japonezii au aruncat mănușa modernității. O altă cale, pur și simplu, nu există.

PS: Mai jos aveți câteva exemple a unor mesaje postmodernist anti-TV:

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Octavian Racu

Octavian Racu

-sociolog, jurnalist- Născut în municipiul Chişinău, Republica Moldova Telefon(-oane) Mobil: +373 79776454 E-mail(uri) octavianracu@yahoo.com, octavianracu@gmail.com Data naşterii 13 octombrie 1984 - 2008 – 2011 – redactor ...

Ultimele articole