Eurovision: cerere și ofertă

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Eurovisionul este o farsă, iar rezultatele sale – o sumă a voturilor fraterne, ale țărilor vecine și ale comunităților naționale din alte țări participante. O constatare repetată an de an și tirajată în presă, rețele sociale și bloguri.

„Când m-au trezit ai casei la rezultate, am vrut să știu doar două chestii: ai noștri au dat României 12? România ne-a dat 12? Am primit răspuns afirmativ și am dormit împlinită mai departe ;)”, scria Alina Radu pe facebook acum câteva ore. Cu doi ani mai devreme, Alina Druță se întreba pe blogul său dacă Eurovision este un concurs muzical sau un interes politic? „Departe de a fi un simplu concurs european de muzică, eurovision-ul este un joc-concurs politic, prin care poţi vedea foarte bine relaţiile dintre ţările europene şi susţinerea pe care o oferă între ele”, constata Alina atunci. Politizarea concursului a fost invocată și de presă în urma unor „eliminări” din simifinale. Bunăoară, eșecurile Belarusului și Bulgariei din acest an au fost calificate de presa europeană drept „eliminări politice”.

Este Eurovisionul artă, muzică, show sau joc politic, farsă, paradă de voturi previzibile? Mereu vor exista păreri despărțite, discuții contradictorii și poziții intransigente. Dar adevărul este undeva la mijloc. Decât am căuta „nod în papură”, mai degrabă am fi preocupați cum să oferim o prestație excelentă și cum să obținem un rezultat maxim, inclusiv din contul voturilor fraterne ale României, ale țărilor vecine/ex-sovietice și ale comunităților moldovenilor din alte țări participante. Criticii se ascund după rezultate, iar odată ce acestea nu dezamăgesc nimeni nu învinuiește pe nimeni, deși se întâmplă aceleași lucruri în fiecare an, la fiecare ediție.

Eurovisionul este, dacă vreți, o piață, o combinație dintre cerere și ofertă. Dai voturi, ai voturi. Totul e simplu. Mai dificil să prezici „Cât oferi și cât primești?”Dar și „Cui oferi și de la cine primești?”

Anul acesta am oferit puncte la 10 țări și am primit de la 16. „Importul” depășește cu mult „exportul”, iar în piața voturilor acesta este un indiciu de „creștere economică” 😉

Din 7 țări cărora „le-am întors votul”, doar cu România am fost chit: 12 puncte contra 12 puncte. Nici profit, dar nici pierdere. În rest Moldova a supraestimat sau subestimat câte 3 țări. Rusiei, Marii Britanii și Franței le-am oferit un punctaj mult mai mic decât acestea ne-au oferit nouă. Cei mai „nedreptățiți” au fost englezii, care ne-au oferit 8 puncte, dar au primit de la noi doar 4. Mai generoși am fost cu Azerbaijan, Ukraina și Georgia, oferindu-le mult mai mult decât aceștia ne-au oferit nouă. Cei mai favorizați au fost azerii, care au și câștigat concursul. Întâmplător sau nu, dar regulile pieței și-au spus cuvântul.

Concluzia pe care trebuie s-o tragem de aici este că oferind puțin, dar cui trebuie și primind mult mai mult în loc plus „bonusuri” de alte țări, ne-am putea asigura un rezultat mult mai bun din contul „cererii și ofertei” în viitoarele ediții ale Eurovisionului. Evident nu trebuie neglijată prima parte a monedei: calitatea piesei și a interpretării, spectaculozitatea show-ului, originalitatea prestației etc.

Comentarii