Eu nu mă las de Limba Noastră

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Norocos am mai fost în viaţa asta. Şcoala primară, gimnaziul şi liceul, mi-au oferit nişte profesori extraordinari la Limba şi Literatura Română. Cert e, că nu o prea rupeam în ale gramaticii sau în comentarii literare, dar felul lor, al profesorilor, de a vorbi, mă sensibiliza din temelii şi mă făcea să-l imit, ori de câte ori aveam posibilitatea, frumos şi corect. Chiar mă pot „lăuda”, că în liceu fetele fugeau de mine, deoarece vorbeam „prea frumos” cu ele.

Nu-mi pot ignora părinţii, în special mama (educator), care mă muştruluia de fiecare dată pentru gafele lingvistice, iar tata mi-a interzis cuvintele „şi” (ce), „dziua” (ziua), faşem (facem), etc., pe care le mai aruncam în timpul jocului cu prietenii.

Azi, sunt mulţi care folosesc cuvintele mele interzise. Ba mai mult, se mândresc cu ele, demonstrând şi altora, că anume acestea sunt baza graiului lor, că prin ele se diferenţiază de cei din dreapta Prutului.

Pe facebook, un prieten de-al meu, scria – „unii zic că nu contează cum numim limba maternă (română/moldovenească), important e să o vorbim corect. Eu zic, dacă tot nu contează, hai s-o numim „ limba transnistreană”…”

Ei, vedeţi cu ce propuneri vin bravii noştri patrioţi. Mă rog, poate o fi făcut-o în glumă, dar, de astfel de glume, se folosesc alţi patrioţi (Dodon, Garbuz, Pascaru, Burac, etc.), cărora nu e necesar să le dăm apă la moară.

Căci, ameţeşti citind intenţia voievozilor de a crea condiţii găgăuzilor pentru învăţarea limbii… lor. De fapt, ăştia vor să distrugă altă limbă, vor să impună altă mentalitate, vor să devoreze spiritul acestui neam şi pământ.

Iubesc cu ardoare ţara (cea Mare), sorb cu patimă limba (cea recunoscută), respect semenii (cei paşnici), văd un viitor pe itinerarul inevitabil…

P.S. Continuarea titlului – De Limba Noastră cea Română…

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Nicolae Gârbu

Nicolae Gârbu

Născut la ţară, prin părţile Călăraşi-ului. Părinţii intelectuali mi-au insuflat dragostea de carte încă din copilărie. Gimnaziul l-am spulberat, mai degrabă cu mii de legende şi poveşti, decât cu matematică şi fizică. În perioada 1998-2001, am făcut...

Ultimele articole