Efectele post-cetăţenie şi tipurile de unionişti

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Întotdeauna m-am întrebat ce-i face pe oameni să-şi schimbe deciziile atât de uşor. Regretabil, dar încă n-am aflat răspunsul…

De unde pornesc şi unde vreau să ajung?!

Apoi iată, citeam acum câteva zile un articol despre peripeţiile dintre Leancă şi Băsescu. Şi toate ar fi fost la locul lor, dacă primul n-ar fi fost pus într-o imagine favorabilă, iar ultimul viceversa.

Imediat am făcut o incursiune în trecutul autorului articolului, de unde am aflat că acesta îşi luase cetăţenia română acum aproximativ un an.

Paradoxal, dar până la obţinerea cetăţeniei, acesta lăuda necontenit meritele lui Băsescu. După cum am observat, lucrurile au deviat post obţinere.

De fapt, asta a fost picătura care m-a impulsionat să scriu aceste rânduri. Căci meritul moldovenilor de a se “lepăda” de idealul unionist, în diverse circumstanţe, e deja arhicunoscut.

Acum însă (datorită aceluiaşi autor, care printre altele se desolidarizează cu Acţiunea 2012), voi încerca să clarific formele de luptă, în realizarea idealului. Prin urmare, voi identifica câteva tipuri de unionişti (evident cu România).

a) Unionişti activi. Aceştia organizează marşuri. Strâng semnături. Îşi sacrifică proprii bani pentru drapele, panglici tricolore, etc. Se bat cu poliţia.

b) Unionişti moderaţi. Participă la marşuri. Semnează diverse declaraţii. Poartă panglici dăruite de prima categorie. Scriu comentarii pe blog.

c) Unionişti pasivi. Stau acasă. Privesc posturi tv române. Plâng când aud Deşteaptă-te române. Visează România Mare.

În final, după ce am identificat tipurile de unionişti, mă întreb – Oare e chiar atât de uşor să treci dintr-o categorie în alta? Sau şi mai rău – să dispari din acestea?

 

P.S. Ştiu că speraţi să vă dau nume, dar de astă dată singuri găsiţii pe “eroi”.

Nu uitaţi să votaţi

Comentarii

Nicolae Gârbu

Nicolae Gârbu

Născut la ţară, prin părţile Călăraşi-ului. Părinţii intelectuali mi-au insuflat dragostea de carte încă din copilărie. Gimnaziul l-am spulberat, mai degrabă cu mii de legende şi poveşti, decât cu matematică şi fizică. În perioada 1998-2001, am făcut...

Ultimele articole