După program X: Copii într-o ţară fără inimă

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Astăzi am discutat despre problemele copiilor care se nasc cu vicii cardiovasculare. Statisticile arată că aproximativ 200 de copii sunt înregistraţi anual cu astfel de probleme la naştere. Pentru că în Republica Moldova nu există o clinică specializată, jumătate dintre aceştia mor în câteva ore, zile, săptămâni, luni, ani. Totul depinde de insitenţa părinţilor de a găsi o soluţie sau, de cele mai multe ori, de banii pe care îi pot găsi aceştia pentru o operaţie în străinătate. Toţi miniştrii Sănătăţii, premierii şi preşedinţii de până acum au menţionat importanţa deschiderii unui centru de cardiochirurgie pediatrică. Dar nici unul nu a avut un madant atât de lung încât să îşi permită să ajungă şi la această promisiune. S-au pierdut printre realizări mărunte şi declaraţii măreţe.

Între timp, zeci de părinţi caută cu înfrigurare bani pentru a-şi opera copiii peste hotare. Cu cât intervenţia este mai precoce, cu atât şansele de însănătoşire sunt mai mari. O operaţie peste hotare poate ajunge până la câteva zeci de mii de euro. Unii copiii micii cu inimi bolnave pot avea nevoie de câteva intervenţii până se fac sănătoşi.

Directorul Centrului de cardiochirurgie de la Chişinău spune că în Moldova aceste intervenţii ar costa de aproximativ zece ori mai ieftin decât în Germania, Italia, Ucraina sau Polonia. Ca să deschidă o sală de operaţii pe cord pentru copii, Centrul are nevoie de aproximativ 50 de milioane de euro.

Acum stau şi mă gândesc. Dacă fiecare pacient plăteşte peste hotare sume între zece mii şi o sută de mii de euro, atunci de ce statul nu încearcă să identifice nişte bani pe care să îi investească în deschiderea unui centru naţional. Calculele mele arată că în maximum zece ani, aceşti bani pot fi recuperaţi. Iată cum am ajuns la această sumă. Să admitem că o operaţie va costa în medie 50 de mii de euro. Dacă se vor face anual o sută de operaţii, atunci e vorba de cinci milioane de euro. În zece ani, centrul îşi poate recupera banii. Dar numărul de operaţii poate fi mult mai mare, ceea ce arată nu doar o investiţie recuperată mai devreme, dar – cel mai important – mult mai multe vieţi salvate.

S-ar putea ca eu să mai şi greşesc pe undeva, dar să-mi spună responsabilii de la Ministerul Sănătăţii care ar fi alternativele acestei socoteli. Anual statul plăteşte trei milioane de lei pensii de invaliditate celor aproximativ trei mii de invalizi cu malformaţii cardiovasculare. E mult mai simplu să acorzi un grad de invaliditate unui copil, decât să contribui la tratarea lui.

Comentarii