Dreptul la Veto: Opțiune sau Obligație

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Sursa primară —> AICI

O confruntare mediatică (cel puțin așa arată) ce ține de nepromulgarea legilor votate de Parlament este în atenția cetățenilor în ultimul timp. Nu că ar fi o situație inedită din punct de vedere constituțional dar mai multe persoane se întreabă ce urmează să se întîmple acum, în lumina declarațiilor că și după revotare ele nu vor fi promulgate. Este posibil oare acest lucru? Reprezintă acest fapt un drept absolut sau se supune reglementărilor – dreptul de a respinge legile deja votate? Este o încălcare a Constituției sau nu?

Conform tradiției vom face abstracție de la contextul politic ale acestor circumstanțe și ne vom axa doar pe aspectul juridic, pentru a face mai clară situația în respectiva „bătălie a atribuțiilor” și a scuti cetățenii de polemici populiste.

Ce spune Legea?

Art. 93 al Constituției stabilește clar că: „Preşedintele Republicii Moldova promulgă legile.” Totodată, alin. (2) prevede că: „Preşedintele Republicii Moldova este în drept, în cazul în care are obiecţii asupra unei legi, să o trimită, în termen de cel mult două săptămîni, spre reexaminare, Parlamentului. În cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărîrea adoptată anterior, Preşedintele promulgă legea.”.

Art. 74 al Regulamentul Parlamentului prevede că Preşedintele Republicii Moldova poate cere Parlamentului, doar o singură dată, reexaminarea legii pentru orice motive ce fac legea în ansamblu sau o parte a ei inacceptabilă. Obiecţiile Preşedintelui Republicii Moldova se supun examinării conform procedurii prevăzute de prezentul Regulament pentru examinarea amendamentelor. În cazul în care, după reexaminarea legii, Parlamentul menţine hotărîrea adoptată anterior sau face modificări în lege în conformitate cu obiecţiile înaintate, Preşedintele este obligat să promulge legea în termen de cel mult 2 săptămîni de la data înregistrării legii în Aparatul Preşedintelui.

Cum s-a expus Curtea Constituțională?

În cîteva rînduri Înalta Curte s-a pronunțat pe subiectul atribuției Președintelui de respingere a legilor prin interpretarea normelor constituționale. Astfel, trimiterea Legii adoptate, cu obiecţiile Preşedintelui Republicii Moldova, pentru reexaminare Parlamentului, „înseamnă refuzul şefului statului de a o promulga. Refuzul de a promulga legea adoptată de Parlament se perfectează în forma unui demers scris al Preşedintelui, în care se arată motivele refuzului”.

În ceea ce privește numărul de voturi cu care urmează a fi revotată legea respinsă de către Președinte Curtea a explicat: „se consideră că Parlamentul şi-a menţinut hotărîrea adoptată anterior, dacă pentru această hotărîre s-a votat cu majoritatea de voturi prevăzută pentru această procedură de Regulamentul Parlamentului, însă numărul de voturi nu poate fi mai mic decît numărul de voturi cu care s-a votat inițial legea.”.

Vis-à-vis de limitele dreptului de a promulga legea sau a o respinge Curtea a explicat în Hotărîrea nr. 9 din 26.02.1998 că Șeful Statului „în cazul în care are obiecţii asupra unei legi, inclusiv ce ţin de procedura adoptării acesteia, este în drept să o trimită în termen de cel mult două săptămîni Parlamentului spre reexaminare, dar numai o singură dată. În cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărîrea adoptată anterior, Preşedintele este obligat să promulge legea.”.

În concluzie vom finaliza cu cele constatate de către Înalta Curte în Hotărîrea Nr.9 din 27.05.2003, statuînd că „În cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărîrea adoptată anterior, Preşedintele este obligat să promulge legea.”.

Consecințe

În lumina prevederilor legale analizate dar și expunerii Curții Constituționale, nepromulgarea în termen de 2 săptămîni după votarea repetată de către Parlament a legilor pe marginea cărora Președintele a avut obiecții ar constitui o încălcare a Legii Fundamentale. Iar o atare constatare cel mai probabil ar fi una în defavoarea Șefului Statutului în contextul statuărilor anterioare ale Înaltei Curți.

Concluzii

Cu certitudine putem afirma că dreptul de a respinge legile votate de Parlament de către Instituția Prezidențială este o atribuție limitată la doar o singură aplicare în raport cu fiecare lege votată de către Parlament. Curtea Constituțională a reușit să se expună pe acest subiect de mai multe ori pe parcursul anilor 1996-2003, de aici deducem că juriștii au informat conducătorii acestor două instituții de stat care sunt limitele competențelor sale constituționale, ei fiind din start conștienți despre finalul disputei publice. Cît despre motivele „confruntării mediatice” fiecare cetățean urmează personal să-și facă concluzii.