Demisia, Domnule Ministru!

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Ultima vreme într-un Chișinău tot mai inactiv din punct de vedere socio-economic e la modă să se vorbească despre „statul basarabean captiv” și asta le ocupă tot timpul cetățenilor săi derutați

Istoria va confirma sau, dimpotrivă, va infirma plauzibilitatea acestei ipoteze, în schimb cultura basarabeană cu siguranță a devenit prizoniera deplină a incompetenței manageriale actuale de la vîrful Ministerului Culturii. Rîndurile de mai jos sunt doar niște reflecții la un fiasco anunțat al participării Republicii Moldova în calitatea sa de invitat de onoare al Tîrgului Gaudeamus 2012 (București).

Ceea ce mă îndreptățește să vin cu acuzații e calitatea mea de membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova care încearcă să contribuie la diseminarea și consolidarea literaturii basarabene peste hotarele ei, așa cum ar trebui să o facă instituțiile oficiale care au stipulat acest lucru în fișa lor de post. Sperc că și cele două antologii internaționale cu participarea autorilor basarabeni („Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală”, Editura Herg Benet Publishers, București, 2011, și „Clauza poeziei celei mai favorizate în lirica maramureșeană și basarabeană contemporană”, Editura Limes, Cluj Napoca, 2009) sau cărțile de eseuri semiosofice care iau în vizor inclusiv scriitori de peste Prut („EgoBesTiaR”, Editura Herg Benet Publishers, București, 2011 și „Teo-e-retikon”, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2009) sunt o carte de vizită justificatoare în acest sens.

Evident că nu putea să nu mă scandalizeze profund faptul că − pe parcursul celor 5 zile puse la dispoziție de organizatorii Tîrgului Gaudeamus − reprezentanții oficiali ai Chișinăului (Ministerul Culturii și Ambasada Republicii Moldova la București) au alocat doar (sic!) 20 de minute „lecturilor publice / celor mai citite cărţi în spaţiul basarabean” și „întîlnirilor cu personalităţi din R. Moldova”! Am citat din Comunicatul oficial propus de către organizatorii care și-au propus să atragă atenția asupra unui fenomen atît de complex … mai puțin cît ar dura un galop mongolez. Mai multe detalii în Programul de aici.

Avînd la dispoziție un an întreg, cele două entități din paranteze au dus în derizoriu pînă și o efigie cunoscută deja în spațiul ex-sovietic. Or, simbolismul heraldic din Moldova, dublat de cuplul bășcălioșilor naționali Păcală şi Tîndală, nu mai poate pretinde a fi buzduganul basarabean aruncat de data acesata spre vest. Ceea ce doresc să reliefez este că o mentalitate perimată perptetuează la nesfîrșit captivitatea peisajului cultural de peste Prut.

Iată cîteva observații, în opinia mea, necesare ca șansa istorică a Moldovei să nu fi fost ratată în stilul național specific, iar publicul din România să nu rămînă în continuare neconvins de valorile culturale basarabene.

În primul rînd mă întreb de ce nu au fost invitați seniorii care, deocamdată, au de spus un cuvînt greu în peisajul literar basarabean? La o asemenea manifestație importantă nu avea dreptul să lipsească Spiridon Vangheli (anul viitor va fi simbolul cultural al Republicii Moldova!) și care, alături de autorii lui Neștiilă sau Pinoccio (Buratino) l-a impus pe Guguță în patrimoniul universal al literaturii pentru copii. De ce pe lista invitaților oficiali nu i-a fost rezervat un loc Maestrului Vladimir Beșleagă, cel care în condițiile unui regim politic sever nu a cedat ideologiei oficiale?

Într-un mod similar au fost total ignorați și începătorii într-ale literaturii. Am citit zilele acestea mesajul dramatic, postat pe o cunoscută rețea de socializare, prin care un tînăr autor basarabean încerca să își promoveze, pe cont propriu, lansarea titlurilor în cadrul evenimentului respectiv de la București (la care nu a mai putut ajunge din cauza neperfectării vizei). E o întîmplare cu totul fericită că a reușit să ajungă la Gaudeamusi, dar pe cont propriu, tînărul critic literar basarabean Aliona Grati (la opera căreia un formator român de opinie cum este Al Cistelecan face referință firească în articolele sale de impact cultural)!

Ajunși la capitolul critică literară made in Basarabia, menționez că Mihail Dolgan, de exemplu, chiar a contribuit realmente la structurarea ei, spre deosebire de unii geambași umflați peste noapte în tunica academică fără a trece filtrul catedrelor universitare. Dar mă întreb și mai vehement de ce au lipsit din delegația oficială criticii și teoreticienii Anatol Gavrilov, Andrei Țurcanu sau Alexandru Burlacu, printre puținii cercetători care au stat la baza revalorificării literaturii moldovenești în totalitarism? Vorbesc în cunoștință de cauză, avînd în vedere că am participat și eu la conturarea acestui Proiect în anii 90, pe atunci tînăr laborant la Institutul de Istorie și Teorie Literară din cadrul Academiei de Științe a Moldovei.

Nu era rău să fie provocat la un dialog și profesorul Sergiu Pavlicenco, printre puținii care au importat, fără viză de ignoranță, teoriile ocidentale recente în cîmpul cultural al Republicii Moldova. De unde toate acestea, cînd nici măcar relativ nesemnificativa întindere geografică a Republicii dintre Nistru și Prut nu fost compensată într-un fel sau altul. Cum explică faptul funcționarii de la chișinău că Moldova culturală nu a fost reprezentată și de regiunile ei mai depărtate, de exemplu influentul grup artistic de la Bălți? De sudul țării, un ferment româno-basarabean omniprezent încă în perioada sovietică, nici nu vreau să vorbesc!

Mai mult. Dacă doamna Olga Bîrlad − persoana responsabilă de gestionarea acestui eveniment cultural major – tot a deciz să comunice cu cei de la Tîrgul Gaudeamus (București) prin poșta electronică găzduită pe domeniul yandex.ru, de ce nu a respectat și profilul polietnic al țării? De ce nu au fost prezenți traducătorii și scriitorii alofoni, ca să nu îi invoc decît pe rușii Oleg Panfil și Miroslava Metleaeva sau bulgarul Gheorghe Barbarov, care au contribuit dramatic la schimburile culturale internaționale ale Republicii Moldova.

În acest context mă gîndesc că suita guvernamentală de la Chișinău tocmai a ratat, poate, Kaïrosul suprem de solidaritate și cu Transnistria: și anume de a le facilita o primă viză de România reprezentanților culturii moldovenești de peste Nistru.

În fine, le mai imput oficialilor moldoveni (care își vor deconta senin din bani publici cheltuielile legate de Tîrgul Gaudeamus 2012) și faptul că nu și-au dar osteneala să spargă gheața  în cazul deja antologic Paul Goma: sunt sigur că puteau împărți pe din două cheltuielile cu Guvernul român pentru a-l aduce, în cele din urmă, la București pe exilatul literelor basarabene.

Referitor la aspectele legate de reprezentarea Republicii Moldova la București am avut grijă ca sus-numiții culturnci să le afle în timp util, chit că Vice-ministrul Gheorghe Postică are afișate pe site-ul oficial al Ministerului de resort tocmai trei adrese electronice la care nicicum nu catadixește să răspundă. Metoda indirectă mă face să cred că m-am făcut auzit totuși: sugestiia mea de a modifica, fie și în al douăsprezecelea ceas, Programul superficial al evenimentelor a fost tratată cu o strategie demnă de ditamai Bagration & Kutuzov. Probabil pentru a-mi fi „cumpărată”  indulgența am fost inclus rapid și pe nevăzute în Programul evenimentelor pentru joi, 22 noiembrie (http://www.gaudeamus.ro/ro/international/program/program.shtml?start=2012-11-22) cu 2 dintre titlurile pomenite mai sus și care au fost deja lansate la Chișinău și în marile orașe din România, cu entiziasmul și pe cheltuiala mea personale. După cum se vede, am avut parte și de un bonus: nivelul 0.00 de la Romexpo. Aspectul comic e că cele două cărți figurează sub indicele unui singure antologii, în plus mi-au schimonosit numele cu două litere. Partea proastă e că am aflat vestea absolut întîmplător și mult prea tîrziu ca să mă catapultez la eveniment.

Dar cea mai gravă eroare, în opinia mea, a fost menținerea barierelor comunicaționale București-Chișinău. Și Ovidiu Șimonca este de acord că „dialogul cultural România-Republica Moldova a fost firav, ca să nu spun inexistent. Scriitorii din Republica Moldova erau, și ei, „pe acolo”! Vezi schimbul de comentarii pe: http://www.observatorcultural.ro/Premiile-Gaudeamus-2012*articleID_27912-articles_details.html

Într-un cuvînt, actuala garnitură de la Ministerul moldav al culturii e cu totul și cu totul depășită de evenimente. Despre unele aspecte s-a vorbit pe larg în mass-media (http://bit.ly/Tj5ArL), Ministrul Boris Focșa menținîndu-se în topul candidaților-cu-moțoc (http://tribuna.md/pollsarchive și http://www.petitieonline.com/demisia_ministrului_focsa).

Pe cînd Demisia de Onoare, Domnule Ministru neactual al Culturii?

Comentarii

Igor Ursenco

Igor Ursenco

Scriitor, observator social. Fără a urmări o periodiocitate metronomică, voi posta în acest spațiu articole ce țin de principalele teme (și nedumeriri) care mă interesează ca cetățean (deconstrucție politică & concordie socială). Au trecut tim...

Ultimele articole