Cum luptă nemţii cu plagiatul

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Anul trecut a fost foarte reuşit pentru „vânătorii de plagiat” din Germania. Crearea site-urilor Guttenplag, PlagiPedi şi VroniPlag, care se ocupă cu identificarea politicienilor şi persoanelor publice care au comis plagiat la elaborarea tezelor şi a lucrărilor ştiinţifice, a antrenat o bună parte a societăţii germane în acest proces. Primul succes al internauţilor a fost demonstrarea plagiatului din lucrarea ministrului apărării Karl-Theodor zu Guttenberg (Guttenplag), căruia i-a fost retras gradul ştiinţific (ulterior el fiind nevoit să demisioneze). Totul a început de la faptul că în februarie 2011 un utilizator al reţelei Twitter, sub numele de PlagDoc, şi-a expus suspiciunile privind lucrarea acestui demnitar şi a invitat alţi utilizatori să colaboreze în acest caz. Se ştie că utilizatorul este student la o universitate germană, însă numele adevărat al acestuia şi a persoanelor care şi-au adus contribuţia la acest caz rămâne necunoscut.

Urmând acest exemplu, la 28 martie 2011 şi-a început activitatea VroniPlag (denumită după numele autoarei primei teze analizate – Veronica Saß, fiica politicianului german Edmund Stoiber). În iulie 2011 această platformă demonstraseră plagiatul în tezele a 7 politicieni, la 5 din care universităţile le şi retraseră gradele obţinute, cel mai scandalos caz fiind cel al vicepreşedintei Parlamentului European, Silvana Koch-Mehrin (ulterior ea şi-a dat demisia).

VroniPlag publică documentarea plagiatului doar la tezele care conţin plagiat pe cel puţin 10% din pagini. Persoanelor care contribuie la identificarea plagiatului li se păstrează anonimatul, însă orice fragment al tezei clasificat ca fiind plagiat trebuie să fie verificat de o a doua persoană înainte de a fi acceptat. Fondatorii site-urilor la fel rămân necunoscuţi. Cu toate acestea, universităţile vizate au verificat cazurile semnalate şi au constatat un grad înalt de veridicitate a informaţiei furnizate. Acest fenomen a stârnit discuţii aprinse în Germania privind plagiatul şi consecinţele acestuia pentru plagiatori şi universităţi.

Impactul acestor platforme web a fost atât de mare încât mulţi cercetători au început să o considere drept manifestare a unei „inteligenţe colective”, în cadrul căreia autoritatea împarte sarcina globală, verificarea plagiatului într-o teză, în mai multe sarcini mici. Fiecare membru-utilizator de Internet primeşte un fragment din lucrarea ştiinţifică. Apoi, după verificare, rapoartele individuale sunt integrate într-un raport comun, cu ajutorul unor programe de calculator. Singurul lucru necesar pentru succesul unei astfel de colaborări este existenţa motivaţiei.

Cu toate controversele legate de acest fenomen, majoritatea formatorilor de opinie germani îl apreciază pozitiv: manifestare a puterii societăţii civile, impunerea transparenţei în activitatea puterii şi a respectării eticii ştiinţifice.

În mod logic, îmi pun întrebarea: ce ar fi dacă ar fi un astfel de instrument în Republica Moldova?

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0

Comentarii