CULTELE RELIGIOASE ȘI IMPOZITAREA: prevederi legislative și realitatea

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul,
daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama, cui datoraţi frica,
daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea. Să nu datoraţi
nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte
pe alţii, a împlinit Legea.”
Romani 13:7-8

Complexitatea vieții publice în Republica Moldova este bine cunoscută fiecărui din noi datorită evenimentelor politice tumultoase, răsturnări de situații și acte legislative cu rezonanță. Unele dintre aceste decizii politice, care au rezultat din roadele procesului legislativ, au generat critici dure a unor reprezentanți a cultelor religioase din Republica Moldova. Într-un moment critic, acestea au manifestat intenția de a aplica eventual măsuri coercitive religioase – asta însemnînd un început de divergență nevoalată între poziția politicului și viziunea cultelor religioase.

Anume acest moment a culminat cu prevenirea cultelor despre o posibilă revizuire a politicii fiscale de stat în raport cu acestea – tema respectivă luînd o amploare tot mai mare și atrăgînd atenția societății.

Apriori este necesar să menționăm despre abordarea noastră imparțială și plină de respect pentru sentimentele și libertatea de conștiință a fiecărei persoane, rezumîndu-ne doar la aspectele juridice și materiale abordate prin prisma normelor de drept – obligatorii pentru toți subiecții de drept, indiferent de statut și formă de proprietate.

Sistemul legal de impuneri

În toate statele lumii, cu titlu de principiu constituțional este stabilită obligația cetățeanului să contribuie prin impozite și taxe la cheltuielile publice. În acest fel, contribuțiile cetățenilor la cheltuielile publice reprezintă o îndatorire constituțională care se realizează prin plata impozitelor și taxelor, fiind consfințită în articolul 58 din Constituția Republicii Moldova.

Conform alineatului (2) al articolului menționat „Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale”, iar această sintagmă presupune subordonarea sistemului fiscal unui principiu de echitate în vederea evitării deformării egalității de șanse și pentru excluderea oricărui privilegiu sau discriminări. În această ordine de idei toți contribuabilii urmează a fi egali în fața legii, implicit și a sistemului fiscal.

Principiul separației cultelor religioase de stat

După cum este stabilit în articolul 31 alineatul (4) a Legii Supreme: „Cultele religioase sunt autonome, separate de stat și se bucură de sprijinul acestuia […]”. În aceste condiții, Constituția consfințește că Republica Moldova este un stat laic și garantează limitarea oricărei ingerințe a cultelor religioase în promovarea politici de stat și a statului în activitatea cultelor religioase. Această idee își găsește continuare în prevederile articolului 15 alineatul (1) din Legea nr. 125 din 11 mai 2007 privind libertatea de conștiință, de gîndire și de religie, care stipulează expres că „Cultele religioase sunt autonome, separate de stat, egale în drepturi în fața legii și a autorităților publice. […]”.

După cum am menționat, principiul separației cultelor religioase de stat presupune excluderea oricărei influențe reciproce, cu excepția reglementării cadrului legislativ (care este adoptat de stat) și de care se vor conduce cultele religioase pentru ca activitatea lor să fie considerată legală.

Obligații fiscale și privilegii ale cultelor

Conform articolului 58 din Constituție, toți subiecții de drept sunt obligați să plătească impozite la bugetul de stat, cu condiția că aceste impozite vor fi stabilite prin lege, după cum statuează alineatul (3) din același articol constituțional.

Articolul 15 alineatul (3) din Legea nr. 125 din 11 mai 2007 prevede că „Activitatea economică-financiară a cultelor religioase, se află sub controlul statului. Asupra părților componente ale cultelor religioase, precum și asupra instituțiilor și întreprinderilor înființate de ele se extinde legislația fiscală.”. Deși la prima vedere se creează impresia că politica fiscală a statului se aplică tuturor subiecților impozabili în aceiași măsură, articolul 43 alineatul (1) din Legea nr. 125 din 11 mai 2007 prevede că „Statul promovează față de cultele religioase o politică fiscală preferențială” – asta servind drept argument juridic pentru numeroasele privilegii financiar-fiscale.

Analizînd prevederile fiscale generale ni se creează impresia că între statutul juridic al cultelor religioase și ale altor subiecți de drept nu există nici o diferență (discriminare) la plata impozitelor, această impresie eronată se spulberă imediat după o analiză mai profundă a cîteva acte, printre care Codul fiscal și Legea nr. 125 din 11 mai 2007, punîndu-ne întrebarea, este oare echitabil acest fapt, în situația în care persoanele fizice și juridice sunt pasibili de răspundere penală, fiscală sau contravențională pentru eschivarea sau întîrzierea plății impozitelor și taxelor.

Cum putem justifica aceste privilegii fiscale a unor subiecți de drept (cultele religioase) avînd în vedere prevederile articolului 58 alineatul (2) din Legea Fundamentală a Statului, care, menționăm repetat, stabilește că „Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale”, ba mai mult, avînd în vedere că o mare parte din populația țării trăiește la limita sărăciei, iar fondurile de asigurări sociale și medicale sunt în stare critică din lipsa de finanțare.

Articolul 283 alineatul (1) litera f) din Codul fiscal stabilește scutirea de impozitul pe bunurile imobiliare a organizațiilor religioase destinate riturilor de cult. Curios fapt, dacă invocînd acest articol organizațiile religioase sunt scutite doar pentru impozitele imobilelor destinate riturilor sau și celorlalte terenuri (cu altă destinație) care le aparțin ?

Un alt aspect al facilităților fiscale este consfințit la articolul 103 alineatul (1) punctul 15) din Codul fiscal: „T.V.A. nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor și pentru livrările de mărfuri, servicii efectuate de către subiecții impozabili, ce constituie rezultatul activității lor de întreprinzător în Republică Moldova: […]„ritualurilor și ceremoniilor efectuate de organizațiile religioase” – în esență este o prevedere legislativă care asimilează activitatea de petrecere a ritualurilor și ceremoniilor religioase cu activitatea de antreprenoriat (prestarea serviciilor – art. 970 din Codul civil). Aceste aspecte nu constituie o noutate, fiind general cunoscut faptul că în regiunile țării reprezentanții unor culte religioase solicită taxe fixe pentru petrecerea acestor ritualuri, iar în caz de lipsă a sumelor cerute refuză să le petreacă. În aceste condiții nu vedem nici o deosebire între un contract oneros, încheiat între două părți, între care se negociază prețul în schimbul unei prestări de servicii. Și dacă totul indică acest fapt, iar legislația prevede impozitarea relațiilor contractuale aducătoare de venit, atunci de ce nu se execută ?

Oare nu este cazul să se facă transparență și în acest domeniu similar practicii unor state europene care deja impozitează cultele religioase ?

Că organizațiile religioase au calitatea de subiecți impozabili am menționat la începutul acestei analize, de aceea nu vom reveni la acest subiect. Mai mult ca atît, organizațiile religioase pot desfășura activitate cu caracter lucrativ, drept care este stabilit în articolul 188 din Codul civil – „activitatea economică a organizației necomerciale” și articolul 41 din Legea nr. 125 din 11 mai 2007. Curios fapt, articolul 30 – venituri impozabile, din Legea nr. 125 din 11 mai 2007, stabilește că „Veniturile provenite din activitatea de producție și din cea editorială a cultelor religioase sau a părților lor componente sunt impozabile în modul stabilit de legislația fiscală.”. Ne întrebăm, cum rămîne atunci cu impozitarea celorlalte activități comerciale, bunuri mobile și imobile ale cultelor religioase ? Oare se va impozita doar activitatea de producere și cea editorială?

În aceiași lege, la articolul 41 se menționează clar că „Mijloacele financiare ale cultelor religioase și ale părților lor componente se formează din contribuții benevole financiare și […], din comercializarea obiectelor de cult, din activitatea de întreprinzător, […] precum și din alte surse neinterzise de lege.”. Nu este clar, dacă sursele financiare sunt diverse, inclusiv și activitatea de întreprinzător, iar impozitarea se aplică doar pentru activitatea de producție și cea editorială, atunci de ce statul impozitează organizațiile comerciale? Mai mult decît atît, le trage la răspundere fiscală sau penală pentru eschivarea de la plata impozitelor.

Concluzii

În finalul acestei analize ne întrebăm dacă statul are nevoie de impozitele unora și nu are nevoie de impozitele altora ? Atunci, care sunt motivele pentru eforturile depuse în vederea asigurarea egalității între toți cetățenii și subiecții de drept din țară, dacă vorbind în termeni Orwell-ieni „unii sunt mai egali ca alții” la încasarea impozitelor și la asigurarea procesului de transparență în activitățile sale financiare.

Este complicat să operăm cu date concrete din cauza lipsei izvoarelor oficiale de informație, dar anterior am găsit reflectat în presa națională că unii conducători a cultelor religioase beneficiază de pașapoarte diplomatice, pază de stat și plăcuțe de înmatriculare guvernamentale la automobile. Nu cunoaștem cu siguranță dacă este adevărat, dar este firească întrebarea care ar fi temeiul juridic și argumentarea unor astfel de privilegii, dacă totuși Legea Supremă garantează separația cultelor religioase de stat. Cum putem justifica faptul că statul ar putea plăti din bugetul public paza de stat unui sau mai multor lideri a cultelor religioase ?

Toți cetățenii Republicii Moldova plătesc impozite la bugetul de stat, și cei credincioși și cei atei, inclusiv și cei care aparțin altor credințe, atunci cum putem explica faptul că din banii tuturor acestor oameni se plătește paza unui sau altui lider a cultelor religioase. Este și mai paradoxală situația dacă abordăm juridic stricto sensu statutul unui lider de cult religios în raport cu facilitățile și cheltuielile bugetare suportate pentru confortul acestora, în condițiile în care situația financiară în stat rămîne a fi una instabilă. Conform legislației civile organizațiile religioase sunt niște organizații necomerciale, iar conducătorii acestora se asimilează cu directorii executivi a unor ong-uri, atunci cum se explică faptul cheltuielilor bugetare menționate mai sus, pentru pașapoarte diplomatice și paza de corp? Poate acordăm cîte un pașaport diplomatic și pază de corp fiecărui director a organizațiilor neguvernamentale sau e mai echitabil și în spiritul legii să aliniem toți subiecții impozabili la aceleași condiții?

 

http://malasevschi.wordpress.com/2013/07/17/cultele-religioase-si-impozitarea-prevederi-legislative-si-realitatea/

Comentarii