Copil bătut timp de 7 ani, de soarta căruia Statul este indiferent

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Am spus câteva zile în urmă că voi scrie despre cazul minorului bătut de tatăl vitreg, timp de peste 7 ani. Ieri am participat la VoxPublika, unde nu am putut duce o idee până la final pentru că am fost întrerupt te teoreticienii noștri în politică și manipulare. Dar, la acea emisiune, actorii, muzicienii și teoreticienii politici, o tot țineau una și bună cu ”Tu ce faci pentru Stat”, iar eu îi tot dădeam cu supărări pe guvernanți și Moldova ca instituție, și despre geneza bolnavă a lucrurilor din organele acesteia (Am fiert în mine până acum seara). Astăzi am decis să scriu despre acest caz și să arăt din nou cu degetul că geneza tuturor problemelor vine de la acest sistem bolnav și muced, moștenit de la URSS. Au trecut 20 ani, dar tot în mocirlă suntem.

Trec la subiect… că dacă mă las dus de valul urii față de toți cei care se numesc ”conducători și angajați ai Statului”, mă apucă durerile de cap.

Am fost câteva săptămâni în urmă într-o localitate, cu câteva mii de locuitori, amplasată nu departe de Chișinău (12 lei costă să pleci până acolo cu autobuzul). De fiecare dată când plec undeva încerc să aflu cât mai multe despre viața celor de acolo, pentru a avea o concluzie exactă la situația de azi. În această localitate, am aflat despre un minor care este bătut cu bestialitate de tatăl său vitreg mai mult de 7 ani, iar mama acestuia se joacă de-a depunerea cererii și de-a retragerea cererii de la Poliție. Poliția la rândul său, care nu știu de unde a intrat în capul lor că au în atribuții doar ”asigurarea ordinii publice” nu întreprinde nici-o măsură pentru a proteja copilul, cetățean al Republicii Moldova. Polițistul de sector, căruia după câte am înțeles îi place paharul și-l înalță împreună cu tatăl ”boxer” și mama copilului, nu sesizează Asistența Socială și nici Protecția Copilului. Explică prin: ”Mama copilului și-a retras plângerea”. Și tot așa a fost pe timpul fostului polițist de sector, care a fost demis anume din cauza că permitea violența în această familie, cu care la fel stătea la un pahar de vorbă.

Din păcate nu am putut discuta cu minorul. Din spusele surorilor acesta este foarte speriat și amenințat de tatăl vitreg să nu vorbească cu nimeni, că dacă o va face îl va omorî în bătăi. În fiecare zi vine în grabă de la școală pentru a nu reuși să stea la vorbă cu colegii, să nu se ducă cu ei la magazin sau pe terenul de joacă din preajma școlii. Chiar și-n zilele de odihnă nu are voie să iasă după poartă.

Copilăria și-o petrece aducând apă la vacă și curățind bălegarul, iar seara când vine tatăl vitreg este luat la pumni pentru că ”uite mă un fir de ață stă pe umărul meu”. Cel mai grav este că loviturile îi sunt aplicate în regiunea capului, iar într-o bună zi, cu un pahar sau două mai mult, o lovitură poate fi fatală, sau poate țintui copilul la pat ori în scaun cu rotile.

Poliția, Asistența Socială, Protecția Copilului, într-un cuvânt ”Statul”, stă cu mâinile încrucișate. Primesc doar bani și mai trimit din când în când câte un raport: ”la noi totul e bine, mai avem nevoie de bani pentru foi A4 pentru că nu avem pe ce scrie raportul de luna viitoare.”

Citiți continuarea pe blogul meu

Comentarii