Bățul cu două capete al autonomiei universitare

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Începînd cu 1 ianuarie 2013 va fi modificată procedura de finanțare a învățământului universitar. Universităţilor de stat li se va oferi autonomie deplină şi vor fi excluse din contabilitatea publică.

De cîţiva ani universităţile luptă pentru autonomie. Administraţiile instituţiilor de învăţămînt superior erau nemulţumite că fiecare bănuţ cheltuit trebuia să fie vizatla Ministerul Educaţiei şi la Ministerul Finanţelor.

Era greu cu procurarea băncilor pentru sălile de curs, cu dotarea laboratoarelor şi cu reparaţiile în cămine. Dar studenţii răbdau, înţelegînd cît e de greu să obţii ceva, cînd nu ai autonomie.

Însă euroreparaţiile în cabinetele rectorilor, edificarea gardurilor în jurul blocurilor de studii şi achiziţionarea maşinilor de serviciu erau chestiuni urgente, care necesitau imperativ o autonomie a universităţilor. Şi rectorii au luptat eroic pînă au învins.

„Nu trebuie ca Ministerul Finanţelor să vă spună ce să faceţi cu banii voştri.” a spus ferm Premierul. „Sfîntul Graal” al cheltuielilor banului public – Autonomia financiară – a fost obţinut!

Însă mare le-a fost mirarea, cînd au descoperit că „autonomia” lor de acasă nu s-a potrivit cu cea de la Guvern. Rectorii au început a bate în retragere, cînd şi-au dat seama că răspunderea managerială şi asumarea achitării cheltuielilor de întreţinere şi a salariilor este partea mai puţin frumoasă a medaliei.

În linii generale, s-a întîmplat următorul lucru:

Universităţile strigau:

„- Daţi-ne bani din buget şi lăsaţi-ne să-i gestionăm noi!”

Guvernul a răspuns:

„- Poftiţi, gestionaţi voi, dar banii îi găsiţi singuri!”

Acest lucru se vede în Sinteza propunerilor de modificare şi completare la unele acte legislative, inclusivla Legea învăţămîntului nr.547-XIII din 21  iulie 1995. Mai ales Articolul 49. privind „Autonomia universitară”

  1. Aşadar, esenţa modificării constă în faptul că Universităţile nu mai „pot obţine” statut de autonomie ci „dispun” de această autonomie.
  2. Se defineşte concret termenul de Autonomie universitară, care: constă în dreptul comunităţii universitare de a se organiza şi a se autogestiona (domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei), de a-şi exercita libertăţile academice fără nici un fel de ingerinţe ideologice, politice sau religioase, de a-şi asuma un ansamblu de competenţe şi obligaţii în concordanţă cu politicile şi strategiile naţionale ale dezvoltării învăţămîntului superior şi postuniversitar.
  3. Autonomia universitară se realizează deja nu în „admiterea candidaţilor la studii”, ci în „organizarea admiterii candidaţilor la studii, ţinînd cont de criteriile specifice profilului instituţiei de învăţămînt superior de stat”.

Cu alte cuvinte, de la 1 ianuarie 2013, Universităţile moldoveneşti:

  1. Sunt „dezlegate” de constrîngerile statului, dar şi de finanţările din buget!
  2. Trebuie să-şi asume responsabilitatea a ceea ce fac şi ce produc!
  3. Pot organiza numai cursuri care ţin de profilul instituţiei!…

Continuare pe Bloguvern

Comentarii