Ar fi fost posibile alte variante de „optimizare” a sistemului de învăţământ?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Reforma în educaţie, aşa cum a devenit tradiţie în Republica Moldova, a fost elaborată „din topor”. De altfel, ca şi alte măsuri implimentate pornind de la cerinţele „finanţatorilor externi” şi nu de la problemele populaţiei. Mi-ar fi interesant dacă reducerea instituţiilor de învăţământ a fost unica variantă a „optimizării” sau au existat şi alte planuri? După cum s-a purces la realizarea acestei politici, se pare că alternative nici nu au existat.

Mă întreb, ce se va întâmpla cu încăperilor şcolilor închise? Vor rămâne în ruine? În mod normal, ceea ce statul pretinde că nu poate finanța, ar trebuie transmis în mâna celor care vor şti să facă acest lucru. De ce părinţii sau comunităţile locale nu au fost întrebaţi dacă ar dori să preia parţial sau în totalitate finanţarea propriilor instituţii de învăţământ? Se prea poate ca în unele localităţi părinţii să fi preferat o şcoală de calitate, întreţinută din contribuţiile sale anuale decât o şcoală de calitate proastă, înghesuită şi la o distanţă mare de casă. Nu este pentru nimeni un secret că o bună parte a liceelor din Moldova sunt sponsorizate, în mare parte, de părinţi (reparaţia şcolii, manuale, salariile profesorilor). În unele state, spre exemplu, funcţionează şcolile private finanţate de cooperative – modificarea legislaţiei în sfera cooperaţiei, ar putea soluţiona această problemă. Apropo, anul 2012 a fost declarat un an al COOPERAŢIEI, model care devine o alternativă tot mai populară în ţările atinse de criza mondială – păcat toate acestea trec neobservate pe lângă noi.

De ce până în prezent nu s-a luat în discuţii oportunitatea legalizării „educaţiei la domiciliu” („homeschooling”), care există în SUA şi în multe state europene? Există diferite modele, care ţin de specificul fiecărei ţări, de nivelul educaţie şi a nivelului de trai. Dacă s-ar efectua un studiu în acest domeniu, probabil s-ar putea identifica un model adecvat şi pentru societatea noastră. Actuala lege cu privire la învăţământ nici nu permite „educaţia la domiciliu” . Mă îndoiesc foarte mult că în noul Cod al Educaţiei va exista o astfel de prevedere.

Păcatul cel mai mare este că Guvernul nici nu s-a grăbit să propună alternative de „optimizare”, să poarte discuţii publice în aceste probleme. Totul s-a făcut în duhul „verticalei puterii” – „ordinile nu se discută, ci se execută”. Din când mă tot ţin minte, guvernul reduce, taie, elimină ceva din sistemul educaţiei naţionale cu o plăcere sadică. Ce-i drept, din când în când, mai adaugă nişte obiecte „exotice”, tot la ordinul „finanţatorilor externi”. Mă întreb, până unde va dura toată această „optimizare” continuă? Până vom ajunge la „standardele africane”?

Guvernul a procedat ca un chirurg turmentat, care nefiind capabil de judecată, taie în dreapta şi stânga, când e nevoie şi când nu este nevoie. Educaţia a devenit pentru Cabinetul Miniştrilor un soi de „durere de cap”, de care trebuie scăpat cu orice preţ. Mulţi din părinţii şi elevii a aflat despre „măsurile chirurgicale” abia în momentul când  au pupat uşa şcolii. Societatea, pur şi simplu, a fost pusă în faţa faptului împlinit, când nimic nu mai poate fi recuperat. Chiar a fost tăierea în carne vie? Învățământul nu e  unica victimă, aşa se procedează în toate domeniile. De ce să ne mai mirăm că populaţia nu mai are încredere în instituţiile statului? Greu să fii patriot când statul te scuipă de sus şi te calcă în picioare.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Octavian Racu

Octavian Racu

-sociolog, jurnalist- Născut în municipiul Chişinău, Republica Moldova Telefon(-oane) Mobil: +373 79776454 E-mail(uri) octavianracu@yahoo.com, octavianracu@gmail.com Data naşterii 13 octombrie 1984 - 2008 – 2011 – redactor ...

Ultimele articole