Voronin: Vorbim aceeași limbă. Fără România eram demult o gubernie rusească pe care ar fi condus-o Tkaciuc

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Constat, pe zi ce trece, că Mark Tkaciuk, înconjurat de elemente radicale inculte, îi face tot mai multe deservicii lui Vladimir Voronin, având intenția de a-l compromite definitiv și de a-l da jos, antrenând R.M. într-o interminabilă criză politică.

În virtutea meseriei mele, urmăresc atent discursul liderilor formațiunilor politice de la noi.

După istorica vizită a lui Voronin la București și întrevederea cu președintele Băsescu, eram tentat să-l numesc un Deng Xiaoping al Moldovei.

Credeam că, la fel ca și liderul chinez, el va deschide țara către lume și noi vom repurta, datorită stabilității politice, succese de răsunet la fel ca și țara de sub ceruri, după cum este supranumită China.

Voronin a intuit corect – unitatea națională, interesul național, clar definit, ne poate permite să devenim în, maximum un deceniu, unul dintre cele mai prospere state ale Europei.

Nu va faceți iluzii, nici Voronin, nici Tkaciuk nu sunt generatorii acestei idei. Autorul ei este Robert Weiner, un politolog de peste ocean care a scris un articol fundamental despre politica neorealistă a lui Voronin.

Astfel, Weiner a prefațat vizita lui Voronin la Casa Albă, unde comunistul Voronin a decis intrarea R.M. în coaliția militară din Irak.

Tot de la Casa Albă, Bush junior i-a spus lui Voronin că trebuie să fie bun prieten cu omologul său Băsescu.

Și aceștia au închinat pahare, acum ajungând să se urască patologic, ceea ce nu le face cinste.

La Bucureși, nu știu treaz sau aghesmuit, Voronin a citit de pe foaie un discurs din care spicuim:

„Da, avem o istorie zbuciumată, care a croit pe parcursul secolelor soarta noastră în mod dureros. Vorbim aceeaşi limbă, chiar dacă o numim diferit. Şi asta nu ar trebui să fie un prilej de războaie politice. Cred că dificultăţile noastre de comunicare şi de înţelegere au motive istorice şi de mentalitate uşor de înţeles. O bună parte din teritoriul României a fost o parte constitutivă a Statului Moldova. Mai bine de 20 de ani o parte din teritoriul Republicii Moldova s-a aflat în componenţa Statului Român. Şi de aici percepţia uneori naivă şi romantică, alteori plină de superioritate şi aroganţă, a noilor realităţi geopolitice, apărute după destrămarea URSS şi după proclamarea Independenţei Republicii Moldova. Ideea refacerii României Mari sau unionismul a incendiat imaginaţia multora după 1989. Însă timpul a impus abordări pragmatice şi realiste, iar visătorii de ieri s-au maturizat şi la Chişinău, şi la Bucureşti. Totuşi ispita de a privi Republica Moldova ca pe un teritoriu pierdut, care, în anumite circumstanţe, ar putea fi recuperat, mai frământă minţile unora în ambele capitale. “Problema Basarabiei”, cum este numită la Bucureşti, a devenit şi un cal de bătaie electoral în însăşi România.”

La noi Tkaciuc, Petrenco și mai nu știu cine transformă moldovenismul primitiv în cal de bătaie electorală, PE CÂND CURTEA CONSTITUȚIONALĂ PE CARE COMUNIȘTII VOR SĂ O IA CU ASALT, A FĂCUT TRIMITERE LA DECIZIILE ACADEMIEI CARE A STABILIT ȘTIINȚIFIC – DENUMIREA CORECTĂ A LIMBII NOASTRE ESTE ROMÂNĂ.

Deci, Voronin nu trebuie să uite câteva adevăruri care infirmă supoziția sa că unirea noastră va avea conotațiile unei cotropiri.

Voronin este depășit de timp, neînțelegând că în condițiile globalizării lumea devine o corporație, iar pe oamenii de același sânge îi unesc tradițiile și cultura.

Așadar, spunem fără riscul de a greși – UNIREA A AVUT LOC. Mai prost e că noi nu punem umărul să o consolidăm.

Lucrul acesta îl fac tinerii, care sperăm, nu vor mai fi mințiți ca pe 7 aprilie de niște escroci politici.

Iată ce spune însușii Voronin, extrem de voalat și nuanțat despre unitatea etnică a moldovenilor și românilor:

„Îmi pare rău că autorităţile de la Bucureşti confundă istoria şi cultura cu politica. Ar fi bine ca ele să înţeleagă un simplu adevăr: afinitatea lingvistică şi spirituală nu acordă nici unui om de stat de la Bucureşti dreptul să-şi extindă autoritatea politică asupra cetăţenilor Republicii Moldova”.

Voronin afișează o tentă de politican pragmatic, dar se face a uita că:

1. România a fost primul stat din lume care a recunoscut R.M;

2. România a contribuit decisiv la stoparea agresiunii militare rusești în timpul conflictului armat de pe Nistru;

3. România, contrar nedorinței Ucrainei, a insistat ca R.Moldova să fie admisă în comisia Dunăreană și să obțină acces la mare;

4. România a susținut pe toate căile admiterea R.Moldova în Consiliul Europei, prima dintre republicile ex-sovietice, având încrederea că astfel vom extirpa secesionismul găgăuz și al elementelor corupte din Transnistria, conduse din Kremlin;

5. Cu sprijinul concret al României am devenit prima republică-membru al Parteneriatului Pentru Pace, avansat de NATO;

6. România a cerut admiterea R.M. în pachetul balcanic de integrare în UE, fapt ce ar fi condus la urgentarea europenizării țării;

Aceste câteva puncte esențiale, denotă, fără de putință de tăgadă, că partidul comuniștilor se transformă din unul al celor săraci, într-o formațiune politică de gherilă, al oligarhilor.

Groparii acestei formațiuni vor fi cele 32 de procente de INDECIȘI, infinit mai mulți la număr decât votanții comuniștilor. Ei își vor lua destinul în propriile mâini, respectând adevărurile istorice, științific fundamentate.

Deci, Băsescu a avut dreptate, ”sângele apă nu se face!”..

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Vasile Grozavu

Vasile Grozavu

Spre nenorocul nostru, de 22 de ani ne căznim să aflăm răspuns la întrebarea: ”Și acum încotro?”. Cred că am aflat acest răspuns și cartea mea, ”Înapoi, pe Drumul Mătăsii”, dă un răspuns clar la această întrebare. Eliminarea trădării ca metodă utili...

Ultimele articole