Visul Frumos al lui Plahotniuc are Dreptul la Viață

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Lumea înregistrează un deficit cronic de personalități. Englezii, americanii, francezii, nemții, plătitori de impozite, întreabă în unison unde sunt personalitățile capabile să-și asume responsabilitatea în fața poporului și să respecte cuvântul dat. Atât de puțin li se cere și nimeni nu reușește să fie la înălțimea acestor exigențe.
Așa se face că în spațiul capitalist sunt căutați liderii care au câștigat cel de-al doilea război mondial, iar în spațiul post-sovietic, inclusiv cel moldovenesc, muritorilor de rând le este dor de Stalin și Lenin.
Transformarea R.Moldova într-o singură circumscripție electorală a fost o intenție a lui Snegur-Luchinschi de a demonstra lumii întregi că în momentul creării PDAM pentru noua elită politică puțin școlită, dar mașină perfectă de votat, se vor pronunța și cetățenii din stânga Nistrului.
Sireacul Snegur nu credea că Lucinschi va dori să fie președinte. Nu credea că în fruntea statului va dori să fie și prietenul său, Sangheli. Nici Valeriu Matei nu l-a cruțat.

Ion Druță, marele nostru scriitor, are o parabolă, legată de lista electorală a partidelor. În popor lista e numită ”spiskă”, cuvânt rămas nouă moștenire de la ruși, provenind de la cuvântul ”список” – listă.
Povestea spune că o bătrână dintr-un sat al micii noastre republici nu prea și-a bătut capul pe cine să voteze. Pe ea o interesau alegerile ca și pe americani, de altfel. Dar în ziua votării a întrebat și ea: Pe cine a votat, vecina. Și aceasta i-a răspuns că a vota și pe ”spiskă”.
Având patru clase la români, mătușa noastră a considerat că există un asemenea tovarăș cu numele ”spiskă”. A mers la urne, a votat pe cine i s-a arătat și apoi a venit cu conștiința împăcată acasă.
Fiind în mare nevoie de a-și rezolva o problemă, bătrâna noastră s-a deplasat la capitală pentru a căuta dreptate.
Începe cu parlamentul. Intră acolo unde aleargă cu sufletul la gură deputații de pe ”spiskă” cu o greutate și ies cu alta, dublă, la încheierea mandatului.
– Ce vrei mătușă?
– Vreau să mă întâlnesc cu tovarășul Spiska pe care l-am votat.
Caută polițistul nostru, caută și nu-l găsește nici pe o listă.
– Nu-i așa deputat!
– Cum nu-i, dacă mi-o spus că este!
Continuarea bancului vine cu o realitate dură a R.Moldova care e mai ceva decât în Sudan. Acum, dacă vine cineva cu o plângere, o sugestie, nu se mai întâlnește cu un funcționar, ci i se sugerează să arunce scrisoarea în urnă.
Vine să, zicem, moș Ion de la țară. A scris și el două propoziții, așa după cum le-a înțeles, cu grafie latină. Cheltuiește jumătate de pensie pe drum și ajunge la cei mari, la Chișinău, ca aici: și la guvern, și la președinție să i se spună că trebuie să arunce într-o uriașă cutie plângerea sa.
Nimeni nu-l întâlnește, nimeni nu stă de vorbă cu el. Nimeni nu-și asumă responsabilitatea. Nimeni nu rezumă corect, ce vrea și ce cere, fiindcă părinții noștri nu-s academicieni. Unde mai pui că noi pe primul ministru nu-l înțelegem ce vrea să spună în limbajul său de lemn, cu toate că el este obligat să vorbească pe înțelesul tuturor.
Din această perspectivă a ridicolului, fiind un stat, divizat din punct de vedere teritorial, țara noastră are nevoie mai mult ca oricând de un sistem prezidențial cu un președinte, ales de către întreg poporul și de către deputați, votați în proporție de sută la sută în circumscripțiile uninominale.
Astăzi, în drumul să către regăsirea de sine, Moldova trebuie să urmeze calea SUA, unde cele mai luminate minți, repet, cele mai luminate, după cum sunt Thomas L. Friedman și Michael Mandelbaum susțin că America poate avea un viitor sigur dacă va face ceva cu sistemul de două partide care se succed mereu la guvernare, ceea ce este aceeași dictatură, de fapt. Ca să revină la ceea ce a fost o dată, în studiul ”That Used to Be US”, ei pledează pentru un singur partid al patrioților, după cum este Partidul Comunist Chinez. Ca să nu se sperie tare de tot, Mihai Ghimpu îi amintesc aforismul marelui Deng pe care nu-l interesa ce culoare are pisica, neagră sau albă- pentru el era foarte important ca ea să prindă șoareci.
Probabil, urmare a aflării sale în SUA, deputatul Vlad Pahotniuc a prezentat un proiect, care prevedea implementarea sistemului mixt la alegerile parlamentare. Astfel, autorul propunea ca 51 de deputaţi să fie aleşi pe liste de partid, iar ceilalţi 50 – în circumscripţiile uninominale.
În comisie proiectul a fost susţinut de şase deputaţi din 10. Este vorba de reprezentanţii PD, PLDM şi neafiliatul Sergiu Sîrbu. Patru comunişti, membri ai Comisiei juridice, au părăsit sala de şedinţe în semn de protest, invocând că nu au reuşit să se documenteze asupra proiectului.
Anterior, Vladimir Plahotniuc a declarat că este gată să rişte cu nealegerea sa în viitorul Parlament, numai ca această iniţiativă să fie adoptată. „Consider că trebuie efectuate schimbări fundamentale în politică şi în actualul sistem de alegere. De aceea, am decis să trecem la planuri concrete şi anume, la introducerea votului uninominal pentru alegerea deputaţilor în Parlament. Propun ca să se voteze pentru persoane concrete şi nu pentru liste”, spune el.
Potrivit lui Plahotniuc, fiecare deputat trebuie să reprezinte o localitate anumită, iar oamenii trebuie să cunoască pentru cine votează.
Mai mult, autorul proiectului spera că, „odată cu trecerea la votul uninominal va apărea motivaţia de a promova în Parlamentul Republicii Moldova şi exponenţii direcţi ai alegătorilor din regiunea transnistreană, ceea ce lipseşte în sistemul actual”.
Nu acesta este meritul de bază al proiectului, totuși. Prin implementarea lui se vor oferi oportunități pentru revenirea acasă, cu investiții, a celor mai buni fii și fiice ai Moldovei care se află peste hotare și muncesc acolo la negru. Să vină cu prietenii, cu prietenele, să convingă , aceasta este șansa reală a eliminării corupției și nepotismului. Astfel, satele vor fi readuse la viață, iar ministerul de externe, condus acum ca și anterior de o intrusă, pe nume Natalia Gherman, va trebui să fie la înălțimea exigențelor. Adică, va trebui să încheie acorduri bilaterale privind exportul forței de muncă, să spună tranșant că UE nu este neapărat visul de aur al R.Moldova, SUA, China, fiind state mult mai dinamice decât acest monstru cu 27 de capete, unde Germania aduce gazul către inima lui prin conductele de gaz de la Moscova, iar noi o rugăm să ne rezolve problema transnistreană.
Aveți dreptate, acesta este interesul național, dar nu ceea ce discută liberalii, Filat și liota sa, comuniștii și Dodon seară de seară la televizor. E timpul ca politicienii să iasă din peșteră. Dar nu vor. De acolo îi poate scoate doar poporul care, Plahotniuc ne spune drept, nu este prost. Numai pe această cale vom crea o nouă clasă politică. Vom scăpa și de ista, și de acela, iar fapta concretă va fi cea care va caracteriza politicianul. Întrebarea vine: ”De ce odată votată, legea a trecut iarăși prin malaxorul respingerii?”.
Firește, nimeni nu vrea să moară. Mai ales, se zbate în convulsiile sale Filat, care a devenit un cadavru politic în care a păcat să bați cu picioarele. Nimeni alții decât ”partenerii săi de dezvoltare” au aflat din mediile de informare ce fel de poamă este. La el , ca figură politică, nu se va mai reveni niciodată. Îi cer să mă creadă pe cuvânt, fiindcă îi cunosc pe americani puțin mai bine decât el luat împreună cu Leancă.

Vasile GROZAVU

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Vasile Grozavu

Vasile Grozavu

Spre nenorocul nostru, de 22 de ani ne căznim să aflăm răspuns la întrebarea: ”Și acum încotro?”. Cred că am aflat acest răspuns și cartea mea, ”Înapoi, pe Drumul Mătăsii”, dă un răspuns clar la această întrebare. Eliminarea trădării ca metodă utili...

Ultimele articole