Vestul şi Restul: „vânătoarea de romi” şi problemele de integrare identitară ale UE

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Xenofobia va fi una din ideologiile acestui secol. Ea niciodată nu dispare definitiv din mentalul oamenilor, ci doar poate intra într-o amorţire temporară. Crizele demografice şi socio-economice o reanimează cu uşurinţă şi o fac foarte populară. Anume asemenea fenomene se produc în prezent în mai multe regiuni ale lumii, inclusiv în Rusia, pe continentul american, în Europa. Xenofobia ar putea dinamita însăşi temelia Uniunii Europene. Despre resentimentele identitare din ţările europene şi consecinţele acestora am scris în articolul „Profeţiile autolichidării UE”, precum şi în alte câteva postări. În ele am abordat problema migraţiei musulmane, care trezeşte reacţii xenofobe în rândul europenilor nativi. Dar există şi un alt palier de manifestare a xenofobiei – în raport cu cetăţenii europeni din Europa de Est, mai ales în raport cu comunitatea romă din aceste ţări.

Cu privire la ţările din Europa de Sud-Est (ţările din Balcani, Grecia, Bulgaria, România) şi percepţia lor în Europa Centrală sunt câteva lucruri de menţionat. Mai întâi de toate, ţările din Europa de Sud-Est nu au deocamdată capacitatea instituţională şi economică suficientă pentru a se integra calitativ în structurile UE. S-a văzut aceasta şi în contextul crizei din Zona Euro în 2011. Dimpotrivă, procesele de integrare au cauzat un şir de efecte adverse, de ordin socio-economic, care au dus la creşterea nemulţumirilor şi la revolte ale populaţiei din aceste ţări[i].  În al doilea rând, europenii din partea Occidentală a continentului sunt reticenţi faţă de unitatea culturală şi identitară cu europenii din Sud-Est. Această atitudine reticentă a demonstrat-o din plin declaraţia insolentă a lui Robert van Lanschot,un fost diplomat olandez care în februarie 2012rostise următoarele: „Poporul balcanic?… Aceştia nu sunt oameni albi!“. În opinia lui Lanschot, popoarele din Kosovo, Macedonia, Albania, Republica Moldova şi Muntenegru, precum şi unele componente din Serbia, Bosnia, Bulgaria şi Grecia, nu sunt europeni veritabili, ci reprezintă un grup cultural mai apropiat de Turcia decât de Europa. De aceea, expansiunea acestor populaţii spre UE trebuie oprită[ii]. Deşi diplomatul olandez face figură aparte faţă de oficialii UE (care s-au grăbit să se disocieze de declaraţia acestuia), replica lui pare să reflecte totuşi percepţiile unor largi categorii de vest-europeni în raport cu est-europenii.

Într-adevăr, în paralel cu deranjul tot mai mare manifestat faţă de numărul mereu în creştere al imigranţilor musulmani, occidentalii se declară incomodaţi de afluxul masiv de imigranţi din ţările fostului bloc socialist, odată cu extinderea frontierelor Uniunii Europene spre est. Dacă problema musulmanilor se face puternic resimţită în centrul şi nordul Europei, imigraţia din est creează emoţii negative mai ales în sud, în ţări precum Italia sau Spania. Prezenţa tot mai numeroasă a romilor, a diferitelor elemente criminale şi a forţei de muncă ieftine, pe fundalul crizei din Zona Euro şi a şomajului, crease la un moment dat o stare generală de frustrare şi îngrijorare în rândul cetăţenilor vest-europeni. O asemenea evoluţie a lucrurilor duce la popularitatea în creştere a partidelor de dreapta, care promovează mesaje nu doar antimusulmane, ci şi etniciste şi xenofobe. În consecinţă, de pe urma cumulării afluxurilor de străini în ţările vest-europene, confruntări identitare în spaţiul UE au şi început să se producă.

Nici oficialităţile, care ar fi vrut să evite discuţii pe acest subiect extrem de sensibil, nu pot ascunde la nesfârşit existenţa unei xenofobii generate de migraţiile din Est. Una din primele dezvăluiri publice în această privinţă a fost făcută în raportul din 2006 privind rasismul şi xenofobia prezentat de Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, unde s-a menţionat că „violenţa şi crimele rasiste reprezintă o boală socială importantă a Europei”. Iar în 2007, Comisia împotriva Rasismului şi Intoleranţei (Ecri) din cadrul Consiliului Europei constată „fenomene virulente de rasism şi intoleranţă în cadrul statelor membre”, în special în cele afectate de criza economică, unde „străinii sunt stigmatizaţi” şi discriminaţi „în discursul politic”. Ecri semnalează că este „profund îngrijorată de climatul negativ resimţit în rândul opiniei publice (…) alimentat de anumite medii şi, de asemenea, de utilizarea argumentelor rasiste şi xenofobe în discursul politic”. În mod deosebit, Comisia „este preocupată de intensificarea climatului de ostilitate faţă de persoanele care sunt percepute ca fiind musulmane”, „continuă să fie preocupată de fenomenele de antisemitism tot mai răspândite în numeroase state europene” şi „regretă că rasismul promovat împotriva populaţiei de culoare este prezent” şi „nu îndeajuns recunoscut” şi denunţă „încălcările drepturilor omului comise la adresa romilor”[iii]. În aceste note găsim referinţe expres la actele de xenofobie faţă de romi, majoritatea dintre care sunt originari din sud-estul Europei. Situaţia acestora, cu adevărat, reprezintă un capitol aparte în agenda integrării identitare europene.    

Pentru unele state membre ale UE, integrarea romilor pare să devină o problemă europeană serioasă. În Italia, s-a ajuns ca ministrul italian de Interne, Roberto Maroni, membru al mişcării radicale şi antiimigraţie Liga Nordului, să promită o „toleranţă zero” în lupta împotriva imigraţiei ilegale. În mai 2008 acesta a declarat că vrea să limiteze accesul în peninsulă în special al românilor de etnie romă; el ar mai fi negociat cu Comisia Europeană regulile privind libera circulaţie, “pentru a impune limite atunci când în joc este securitatea naţională”[iv]. Prim-ministrul italian însuşi, Silvio Berlusconi, nu îşi ascunsese atitudinea discriminatoare faţă de străini şi chiar îşi fundamentase mesajul campaniei sale electorale, care l-a readus la conducerea statului, pe subiectul înăspririi măsurilor cu privire la imigranţi. Aceste atitudini afişate la nivel înalt, l-au făcut pe preşedintele statului, Giorgio Napolitano, să denunţe atunci public „riscul unui regres” al valorilor în peninsulă, lansând un apel la încetarea violenţelor împotriva străinilor[v].

Între timp, în diferite oraşe italiene au fost şi sunt înregistrate atacuri asupra taberelor de romi din partea localnicilor. De regulă, aceste expresii ale furiei vin ca reacţie la înfăptuirea unor infracţiuni de reprezentanţii comunităţii imigranţilor. Potrivit datelor statistice oferite în 2010 de Ministerul de Interne al Italiei, cetăţenii români (în special romii) fuseseră responsabili de 15% din omorurile intenţionate, 16% din violuri, 15% din estorcări de bani şi 20% din tâlhării şi atacuri războinice asupra proprietăţilor din Italia[vi]. Italienii, deci, ripostează inclusiv sub forma de revolte stihiinice, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, în Napoli, în 2008, după o tentativă de răpire a unui copil în vârstă de şase luni, din casa sa, de către o tânără de etnie romă, de 16 ani. Înfuriaţi, localnicii i-au atacat pe romii din zonă cu pietre, sticle incendiare şi răngi, încercând să-i oblige să plece, iar după plecarea forţată a romilor au incendiat tabăra acestora[vii]. Tot în 2008, lângă Venezia, în una dintre fabrici, s-a făcut remarcat de mass-media un anunţ, sub forma unui calendar cinegetic, care comunica: „Deschiderea sezonului de vânătoare de: români, albanezi, cosovari, ţigani şi alte sălbăticiuni migratoare”. În anunţ se sugerează că doborârea „vânatului” se poate face cu arme de foc de orice tip, că nu există o limită cantitativă, iar acolo unde prezenţa acestora este numeroasă, se pot folosi grenade, mitraliere automate sau arme chimice şi câini. Episodul nu este unul singular, acelaşi anunţ fiind găsit şi în alte fabrici din zonă. E simptomatic că asemenea mesaje şi stări atitudinale apar în rândul muncitorilor, al maselor largi ale populaţiei italiene, ceea ce este un indicator clar al escaladării spiritului xenofob în acea ţară şi a tendinţelor de demonizare a imigranţilor[viii]. Însuşi faptul că „ministrul” Justiţiei de la Vatican, Cardinalul Martino, a declarat că imigraţia ilegală „nu poate fi considerată un delict”, iar „un popor nu trebuie demonizat, aşa cum se întâmplă cu poporul român”, vorbeşte clar despre dispoziţiile pe care autorităţile le sesizează la nivel de populaţie[ix].

 (Va urma).

Mai multe articole găseşti aici: Instinct şi Raţiune


[i]Protestele sociale iau amploare în Europa de Est // de Peter Schwarz. World Socialsim Web Site. 30 ianuarie 2012 / http://www.wsws.org/ro/articles/2012/jan2012/euro-j30.shtml

[ii]Dutch Diplomat: Balkan People Are Not Europeans // The Balkan Chronicle. Wednesday, 29 February 2012 / http://www.balkanchronicle.com/index.php?option=com_content&view=article&id=2146:dutch-diplomat-balkan-people-are-not-europeans&catid=82:europe&Itemid=458

[iii] Consiliul Europei, îngrijorat de amploarea discriminării //  Sursa: Adevarul Autor: Sorin Iordache. 25 mai 2007 / http://www.adevarul.ro/articole/consiliul-europei-ingrijorat-de-amploarea-discriminarii/313337

[iv] Roma: Noul ministru de Interne vrea să limiteze accesul romilor din România // 10 mai 2008 / http://www.mediafax.ro/externe/roma-noul-ministru-de-interne-vrea-sa-limiteze-accesul-romilor-din-romania-2626453

[v] Europa, sub impactul dreptei // de Gabriela Anghel. România Liberă, 28 Iunie 2007 / http://www.romanialibera.ro/actualitate/europa/europa-sub-impactul-dreptei-99506.html

[vi]Табор уходит из Европы // Федор ЛУКЬЯНОВ. «Эхо планеты». 25 августа 2010 года / http://www.demoscope.ru/weekly/2010/0433/gazeta015.php

[vii] Napoli: O tabara de rromi a fost incendiata // 28 mai, 2008 / http://www.ziare.com/napoli/stiri-napoli/napoli-o-tabara-de-rromi-a-fost-incendiata-319578

[viii]S-a deschis sezonul la vânătoare de români? // Autor: Cornel Toma. 23 mai 2008 / http://www.adevarul.ro/actualitate/romani_in_italia/S-a-deschis-sezonul-vanatoare-romani_0_31797324.html

[ix] Vatican: Poporul roman nu trebuie demonizat // 12 mai 2008 / http://www.ziare.com/international/stiri-externe/vatican-poporul-roman-nu-trebuie-demonizat-307959

Comentarii

Dorian Furtună

Dorian Furtună

Etolog, Doctor în Biologie; cercetări în domeniul Etologiei sociale (fundamentele biologice ale comportamentului social şi politic). Interesul ştiinţific: conflictele identitare, agresivitatea socială, ierarhiile, instinctele sociale, antropogeneza, ...

Ultimele articole