Următorul act de demnitate este recunoaşterea oficială a ocupaţiei Basarabiei şi lichidarea consecinţelor Pactului Molotov-Ribbentrop

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

In poza avem Hora Unirii, dansata de participantii la Ziua Europei, 9 Mai, 2008, cind a fost intonat si Imnul Europei, prima oara, in loc public in RM. La sfarsit de an si la inceputul altuia, vin solicitari de interviuri. Este un bun prilej de a face cite un bilant al activitatii si a stabili obiective clare pentru viitor. Despre opiniile legate de ceea ce putem considera ”realizari” ori, mai curind, un nomenclator de actiuni, notificam si in acest dialog…

Gabriel Teodor Gherasim – Stimată doamnă Pavlicenco, ne întâlnim la amurgul anului 2013, la fel Banner nr27cum ne-am întâlnit la începutul acestui an – pe calea interviului. Ne-aţi putea oferi un sumar a ceea ce a însemnat anul 2013 pentru Basarabia şi pentru poporul român în general?

Vitalia Pavlicenco – Pot spune cu satisfacţie că, pentru mişcarea unionistă, anul 2013 a fost unul pe potriva anului 2012, cînd – pentru prima oară în două secole – s-au ridicat mii de oameni la manifestări pentru Unire pe ambele maluri ale Prutului, comemorînd 200 de ani de ocupaţie ruso-sovietică. În anul 2013, au continuat acţiunile unioniste care, după doi ani de prezenţa curajoasă în public, acestea au impus o abordare mai serioasă a perspectivei de refacere a unităţii naţionale, prin unificarea celor două state româneşti. Astfel, se ridică, încet, tabu-ul de pe subiectul Unirii, după ce – o perioada îndelungată – a rămas sub şapte lacate sau a fost tratat ca o aspiraţie marginală, extremistă, neobişnuită, nepermisă şi chiar inimaginabilă, tratată, în cel mai bun caz, ironic. Acum trezeşte, mai curînd, reacţii nervoase din partea celor ce răspund comandamentelor din Est, din partea celor ce ne ţin în continuare sub ocupaţie.

Pe 28 iunie, Consiliul Unirii a desfăşurat o manifestare de demnitate naţională, la care, într-o, vineri, pe o căldură insuportabilă, am comemorat trista zi din istoria României şi a Basarabiei, am defilat pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfînt şi am sfinţit Piaţă Marii Adunări Naţionale, pîngarită pe 9 mai 2013 de către clica rusească în frunte cu obraznicul Dmitri Rogozin, reprezentantul lui Putin pentru Transnistria, care a venit la Chişinău să ne spună încotro să mergem politic şi strategic. Vreau să spun că doar unioniştii au protestat, în acest an, contra vizitelor misionarilor Rogozin şi Kirill ai Kremlinului. Tot pe 28 iunie a fost înmormîntat şi poetul-martir Dumitru Matcovschi, cel care a fost în primele rînduri ale Mişcării de Renaştere Naţională. Membrii Consiliului Unirii i-au adus un omagiu, inclusiv în cadrul unei slujbe oficiate de un sobor de preoţi de la Mitropolia Basarabiei în faţa Academiei de Ştiinţe, unde se afla corpul neînsufleţit al celui ce a avut curajul de a lupta mereu pentru adevăr. Apoi, membrii Consiliului Unirii s-au întîlnit la Marşul de la Bucureşti, pe 20 octombrie, unde au trăit clipe înălţătoare de solidaritate românească, acţiunea avînd menirea să îi încurajeze pe guvernanţi să ia în dezbatere iniţiativa legislativă pentru care Platforma civică “Acţiunea-2012” a adunat 117 mii semnături şi care cere implicarea majoră a Statului Român pentru a îmbunătăţi statutul basarabeanului în dreapta Prutului. De asemenea, în 2013 Consiliul Unirii a pregătit un pliant într-un tiraj mare, în care arată avantajele Unirii faţă de menţinerea statului falimentar Republica Moldova sau de aderare la Uniunea ruso-asiatică inexistentă, zisă vamală.

Pentru 1 Decembrie, Ziua Naţională a tuturor Românilor, Consiliul Unirii a încercat, aşa cum face al treilea an, să unească toate forţele unioniste pe platforma comună proUnire şi putem constata cu bucurie că am reuşit, împreună cu Platforma civică ”Acţiunea-2012”, cu alte forţe ce pledează pentru reîntregirea neamului, să facem o manifestare extrem de spectaculoasă, denumită ”În Cerc Unim Guvernul”, făcînd un lanţ de oameni care s-au apucat de mîini şi au încercuit Guvernul de la Chişinău printr-un lanţ uman unionist. Am vrut să demonstrăm, prin această, că suntem solidari românii de pe ambele maluri ale Prutului în jurul Guvernului, ca expresie a voinţei basarabenilor, ce ar trebui să le dorească binele acestora şi să acţioneze pentru reîntregirea naţiunii române, pentru a devein mai repede parte a NATO şi UE. Au venit circa 2000 de oameni, numărul participanţilor la asemenea acţiuni creşte constant şi am reîntîlnit o mulţime de intelectuali români din Basarabia care au răspuns optimist şi încrezător îndemnului unioniştilor.

De asemenea, Consiliul Unirii a exprimat mereu poziţii faţă de evenimentele majore şi importante din Republica Moldova, cum ar fi summit-ul de la Vilnius. Consiliul Unirii a apreciat parafarea acordurilor asociative cu UE ale Chişinăului, dar a considerat şi consideră că cea mai scurtă cale de aderare la NATO şi UE pentru al doilea stat românesc este Unirea cu România şi, de aceea, Consiliul Unirii a adresat o Scrisoare-deschisă Preşedintelui Nicolae Timofti, solicitîndu-i o poziţie orientată extrem de energic şi dinamic spre apropierea cît mai strînsă a celor două state româneşti, mergîndu-se spre omogenizarea spaţiului social, cultural, spiritual, mediatic, economic, militaro-strategic, politic.

Putem constata cu satisfacţie poziţia evoluată a Preşedinţilor celor două state româneşti, Traian Băsescu şi Nicolae Timofti, în privinţa unionismului şi românismului. Astfel, Băsescu, cel care mai înainte vorbea de abordarea problemei naţionale prin conceptual “o naţiune – două state”, acum a spus şi la Chişinău, şi la Bucureşti, despre Unirea pe care trebuie să ne-o dorim efectiv şi care poate deveni obiectiv naţional al României, iar Timofti a recunoscut identitatea lingvistică românească a basarabenilor şi identitatea românească a statului Republica Moldova.

Incontestabil, decizia Curţii Constituţionale privind restatuarea, la locul adecvat, de document fundamental pentru Constituţie, a Declaraţiei sfinte de Independenţă a basarabenilor, a început să reaşeze lucrurile dureroase pentru noi, românii din stîngă Prutului, umiliţi şi după proclamarea Independenţei, printr-o clasa de politicieni vînduţi Kremlinului.

Pentru Republica Moldova, anul 2013, fără nicio îndoială, este unul al speranţei, în pofida tuturor problemelor majore legate de corupţie, injustiţie, sărăcie, nedreptate. Este anul parafării documentelor asociative cu UE şi, acum, depinde de presiunea pe care societatea şi factorii europeni vor dori şi vor putea să o pună pe decidenţi, să nu păţim că Ucraina, în faţă atacurilor necruţătoare şi abile ale Rusiei. Noi, unioniştii, fiind adevăraţii eurointegristi, desigur, am fi dorit că Puterea, care se pretinde ca democratică, să obţină coeziunea societăţii şi a forţelor proeuropene după modelul Declaraţiei de la Snagov, România, din 1995, cînd toate forţele politice şi-au sumat obiectivul euroatlantic, însă la noi nu există o asemenea tratare serioasă a imperativelor naţionale, care nici nu se cunosc definitive, de aceea manifestările Puterii, pînă la parafare, dar, mai ales, după, rămîn jalnice, regretabile şi chiar lamentabile, pentru că se manifestă ca tot mai antiunioniste. Remarcăm activizarea clasei politice din România în privinţa Republicii Moldova, vizite importante făcute, declaraţii privind Unirea, chiar fiind, poate, diferite, dar este important ca această aspiraţie devine tot mai abordată în declaraţiile politicienilor.

Am mai remarca, pentru Puterea din R. Moldova, că ar fi bine să devină tolerantă faţă de dreptul românului la aspiraţia să de reîntregire a neamului, în temeiul Constituţiei, în temeiul Declaraţiei de Independenţă, al libertăţii de exprimare, pentru că şi Curtea Constituţională a statuat, în ultimii trei ani, împreună cu justiţia naţională, dreptul de a se vorbi de Unire, de a avea în clipuri electorale acest obiectiv, de a avea în program şi Statut acest scop şi de a pretinde/cere lichidarea consecinţelor Pactului criminal Ribbentrop-Molotov, declarat ca atare de Guvernele lumii, inclusiv de cel de la Chişinău. Partidul Naţional Liberal a făcut mult în reaşezarea mai multor abordări în mod corect constituţional, conform Declaraţiei de Independenţă şi Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Următorul adevăr şi gest de demnitate este recunoaşterea oficială a ocupaţiei Basarabiei şi lichidarea consecinţelor Pactului Molotov-Ribbentrop. Unii guvernanţi încearcă acum să tragă o linie de demarcaţie inadecvată şi dubioasă între proeuropenism şi proromânism/unionism, ceea ce este total fals. Pretinşii proeuropeni pragmatici nu doresc, de fapt, integrarea în Europa, dar o spun pentru că R. Moldova primeşte mulţi bani din Vest. Integrarea în NATO şi UE o doresc cel mai sincer unioniştii, care o spun deschis şi consideră că fericirea poporului român nu rezidă în a suporta atîţia demnitari şi funcţionari hrăpăreţi şi dezinteresaţi de soarta cetăţeanului, ci în a avea o bunăstare şi un viitor, lucruri pe care le poate oferi numai un stat suveran, independent, membru al NATO şi UE, precum e Țara noastră România.

CITEȘTE MAI DEPARTE AICI:

http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/12/30/urmatorul-act-de-demnitate-este-recunoasterea-oficiala-a-ocupatiei-basarabiei-si-lichidarea-consecintelor-pactului-molotov-ribbentrop/

SAU AICI

http://observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=13019

Comentarii

Vitalia Pavlicenco

Vitalia Pavlicenco

Preşedintele PNL. Născută la 29 octombrie 1953, Grinăuţi-Bălţi, Republica Moldova Contacte: 069111682, 069119118, tel.german – +491605702646 Distincţii: Ordinul Naţional al Romaniei „Pentru Merit” în grad de Comandor Starea civilă: căsător...

Ultimele articole