Untura dezbinării noastre

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Văd că nu vă potoliți, așa încât trebuie să spun și eu două cuvinte despre minunatul borcan cu untură. De fapt să vă explic de ce este asta normal, dar în același timp, greșit.

Greșit este că Igor Dodon a dat jurnaliștilor un borcan cu untură. Da, era bine să fie dat un borcan cu untură, dacă asta era vizită la o fabrică de conserve sau dacă președintele avea o fabrică de conserve, iar borcanele de untură se puneau la vânzare în magazine. Dar totuși este greșit ca un președinte de țară să dea un borcan cu untură. Dai agende, boxe Google Home, alte chestii tehnice, nu borcan cu untură că nu ești la țară, în provincie, ca să nu aibă omul ce mânca și ca să se bucure de borcanul cu untură.

De fapt jurnalistul nu are ce mânca. De unde și justificarea pentru borcanul cu untură.

Pe de altă parte este normal, logic și obligatoriu ca jurnalistul să primească ceva atunci când se duce la un eveniment. Fie că este serată cu președintele țării, fie că este deschiderea unui magazin sau chiar dacă este o conferință de presă prilejuită de lansarea nu știu cărui produs guvernamental. Dacă jurnalistul primește ceva, este motivat astfel să scrie despre acel eveniment, este o motivație în plus, nu o obligație asupra jurnalistului. Nu este trecut ca scalv, ca subjugat al persoanei care îi oferă cadou sau ceva de genul asta. Am văzut zilele astea un mail care spunea că nimeni nu a preluat niciun comunicat de presă. Și de ce să îl preia. A fost vreo motivare ca urmare a acelui comunicat de presă, a fost vreo informare de undeva?

Unii înțeleg greșit jurnalismul. De la apariția Coca-Cola – prima firmă care a plătit publicitate în presă – jurnalismul este o instituție care scrie doar dacă este plătită ca să scrie. De unde este plătit jurnalistul ca să scrie, din publicitate. Și vă întreb, avem atât de multă publicitate aici? Avem atât de multe contracte de publicitate aici? Vrea cineva să cumpere publicitate în presa de aici?

Am urmărit criticile la adresa jurnaiștilor și ele sunt simple și ar fi existat și dacă jurnaliștii ar fi primit Google Home (cum s-a întâmplat în alt caz) și nu borcane cu untură. Iar astea vin de la cei care nu au primit, ofticoșii, invidioșii. Ei există, au existat și vor exista în continuare. Pentru că nu e nimic mai ușor de criticat, decât faptul că altul a primit și tu nu ai primit nimic.

Altfel este trist că jurnaliștii primesc doar borcane cu untură și că sunt văzuți atât de prost, că sunt strivți și înjoșiți atât de mult. Care este valorea ta ca jurnalist, un borcan cu untură.

E trist că jurnaliștii nu sunt în stare să ridice piața asta, pentru că ei trebuie să o facă. E trist că nimănui nu îi pasă de jurnaliști și de la oameni politici, la agenți de PR sau comunicare, toți se uită la jurnaliști ca la …. noroiul de pe pantofi.

Ce ar fi trebuit să facă jurnaliștii? Să râdă de borcaul cu untură, să facă mișto și să pună poze cu el pe internet. Ar fi generat o criză de imagine mult mai frumoasă decât scandalul în care s-au aruncat singuri. Dar jurnaliștii sunt slabi și mici. Nu pot ei. Nu au voie, nu pot să gândească singuri sau să își asume ceva.
Pentru că foarte rar fac meseria asta din pasiune și doar stau să întrebe ce au voie să spună, ce au voie să facă, ce trebuie să … scrie.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii