De ce vor liberalii să le dea socialiștilor capitala?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

N-ai nevoie de multă minte ca să înțelegi că Partidul Liberal a pierdut deja Primăria capitalei. Chiar și în cel mai fericit caz pentru Dorin Chirtoacă, adică și dacă va fi achitat pe toate capetele de acuzare, el nu mai poate rămâne primar, deoarece nu mai are nicio șansă să câștige viitoarele alegeri, indiferent dacă vor fi anticipate sau ordinare. Și nici nu cred că va mai candida.

Așa că, cel mult, poate să mai întindă agonia un an și jumătate, și asta dacă admitem prin absurd că va apuca între timp să-și ridice suspendarea. Acest lucru îl înțeleg până și câinii maidanezi care bântuie parcurile și curțile grădinițelor, darămite specialiştii în chestiuni electorale.

Pe de altă parte, Chirtoacă, așa terfelit și compromis cum este, rămâne singura variantă a PL pentru mult râvnitul post de primar general. Alta nu are, pur și simplu. În același timp, se vede de la o poștă că proiectul lor s-a epuizat, deși e greu de acceptat pentru unii. Formațiunile politice sunt un ca organism viu: se nasc, cresc, ating apogeul, îmbătrânesc și mor. Mai devreme sau mai târziu. Partidul condus de Ghimpu a trecut deja prin toate etapele și a ajuns în penultima fază. Obștescul sfârșit va veni în 2018, la alegerile parlamentare. Aceasta-i realitatea, chiar dacă-i dureroasă. Liberalii nu sunt primii și nici ultimii care trec prin asta. Au existat mulți până la ei și vor mai exista, fără îndoială, și după. Este unul dintre principiile democrației în devenire, mama ei de democrație.

Indiscutabil, în rândurile PL există destui oameni lucizi care își dau prea bine seama de aceste lucruri. Totuși, ei continuă să se țină cu dinții de această ultimă redută a lor, așa devastată cum este, și să arunce venin în stânga și-n dreapta. Lucru explicabil, dar până la un punct. Dacă-ți pasă de oamenii din barcă, nu o clatini până o răstorni. Primăria capitalei este o instituție prea importantă și nu o poți sacrifica doar de dragul unor capricii personale.

Fără supărare, dar liberalii se comportă acum ca țiganca aia din banc, care-și numea bărbatul păduchios, singura injurie capabilă să-l scoată din minți. Iar atunci când soțul furios a aruncat-o în lac să o înece, ea, fiind deja sub apă, a scos mâinile deasupra capului și se prefăcea că strivește păduchele între unghii.

Dorin Chirtoacă a ajuns primar călare pe un val care atinge malul o dată la câteva zeci de ani. A fost omul potrivit la timpul potrivit și la locul potrivit. Or, meritul de a ajunge în această funcție, la care milioane de oameni pot doar să viseze, este nu atât al lui, cât al contextului în care a nimerit atunci, în 2005 și apoi în 2007. Dar nu a știut să valorifice această oportunitate rară. Au valorificat-o alții, doar că în interes propriu. Inclusiv unchiul Mihai, care este unul dintre principalii responsabili pentru soarta de azi a nepotului. Așa că vinovații sunt mai degrabă în propria ogradă decât la vecini. Restul e luptă politică și chestiuni tehnice.

Prin urmare, ce vor liberalii? Ca toți să se ia cu ei de mâini și facă o scufundare colectivă în nămolul de la stația de epurare, în semn de solidaritate europeană? Sigur, o asemenea alternativă este măgulitoare pentru un om obijduit, doar că nu-l ajută cu nimic. Oricât ai flutura din mâini, izul nu dispare.

În aceste condiții, apare întrebarea logică și firească: ce facem mai departe, cui dăm Primăria? Iar răspunsul nu-i deloc clar, fiți de acord. Orice om cu cap pe umeri, care are înăuntru mai mult decât o ață care să țină urechile, se gândește la acest lucru.

Ne place sau nu, dar în prezent, există doar o formațiune cât de cât pregătită să intre în războiul pentru fotoliul de primar al capitalei, Partidul Socialiștilor. Are deja cel puțin un candidat, dar și o strategie în fază de testare. Este adevărat, referendumul de duminică are prea puține șanse să treacă, însă nu știu dacă liberalii au motive serioase de bucurie. Pentru că un eventual eșec al socialiștilor nu va însemna automat o victorie a lor. Poate una mică, însă nesemnificativă pe termen mediu și lung. Este o gravă eroare să crezi că oamenii care vor boicota plebiscitul sunt adepții lui Chirtoacă. Nu, cea mai mare parte din ei este împotriva lui Dodon și ciobanii săi, e clar ca bună ziua. Doar Maia Sandu poate crede că toți cei care au votat-o în turul doi la prezidențiale reprezintă electoratul său.

Și dacă pe stânga lucrurile sunt relativ clare, partidele poziționate mai pe dreapta o cam dau cu pipăitul. Și cu părerea. Însă pentru a câștiga Primăria capitalei nu-i suficient să ai partid și părere. Mai există un detaliu, pe care mulți părerologi îl cam trec cu vederea: ai nevoie și de candidat. Puternic, convingător și capabil să unească toată dreapta în jurul său, cel puțin în turul doi. Nu atât partidele, cât alegătorii.

Dar candidații ia-i de unde nu-s. Maia Sandu e una în partid și nu se poate rupe în zece, Năstase vrea, dar nu poate, că tre’ să-i țină companie Maiei, PLDM încă mai vorbește, doar că de pe lumea cealaltă, Băsescu nu-și găsește pașaportul, despre liberali am vorbit mai devreme, iar singurul partid care se mai poate lua de piept cu socialiștii rămâne PD-ul. Sau văd eu prost?

În fine, PD-ul a anunțat deschis că o va ajuta pe Silvia Radu să facă ordine în Chișinău. Cel puțin în perioada în care va deține interimatul. Prin urmare, atacurile furibunde declanșate împotriva primarului general interimar sunt eminamente motivate politic și sunt îndreptate nu atât în direcția Silviei Radu, cât împotriva formațiunii de guvernământ. Nimic nou sub soare. Ciudat este însă că în toată această tăvăleală prin colb, liberalii sunt mai degrabă aliați cu socialiștii decât cu democrații. Obida, bat-o vina.

În concluzie: deși PD-ul este, în prezent, singurul partid care și-a asumat deschis să împiedice PSRM-ul să devină stăpân pe primărie, toți ceilalți au pus tunurile pe el. Vorba rusului: И сам не хам, и другому не дам. Adică: nici mie, dar nici altuia.

Imaginea îmi amintește de protestele de acum doi ani, când obsesia față de Plahotniuc a unit stânga cu dreapta, ca, într-un final, Dodon să ajungă comandant suprem, iar confrații de baricade să rămână tot acolo, doar că fără corturi. Acum, vor să facă, se pare, același lucru la Primărie. Socialiștii să vină cu ciobanul, iar noi să rămânem oile. În țarc, cu liberalii la un loc. Câți or mai rămânea până atunci.

Comentarii