Un Președinte pentru Unire

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

„Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port”

Învestit în funcția de Președinte al Republicii Moldova, după ceremonia de depunere a jurământului, Nicolae Timofti a ținut un discurs. Mi se pare deosebit de important acest discurs, care vorbește despre marile priorități ale țării și deci și ale Președintelui, pe durata unui mandat de patru ani. Chiar din start, Nicolae Timofti a enunțat prin cuvinte simple și lipsite de emfază că obiectivul cel mai important al țării, și deci al politicii, și deci al Președintelui țării, este consolidarea societății moldovenești, asigurarea concilierii civice și politice. Vă rog să luați seama, Președintele nu a pus pe primul loc nici integrarea europeană, nici rezolvarea crizei transnistrene, cu toate că nu s-ar fi mirat nimeni dacă ar fi făcut-o. Nicolae Timofti a vorbit despre conflictul intern, despre războiul civil care ne macină energiile și ne taie aripile.

Toleranța, cuvântul-cheie

„După ani grei de lupte politice care au dezmembrat societatea noastră pe criterii etnice, culturale, politice, lingvistice, religioase, avem nevoie de pace, de înțelegere, de stimă reciprocă, de toleranță. Anume toleranța trebuie să devină cuvântul-cheie care să marcheze un nou început pentru dezvoltarea societății moldovenești. Nu este vina noastră că suntem atât de diferiți. Așa a vrut istoria să se întâmple. Și dacă astăzi am ajuns să trăim împreună în același stat, trebuie să ne respectăm reciproc, să fim înțelegători, pentru că numai împreună, numai uniți de aceleași scopuri și idealuri, avem șansa de a ne dezvolta, de a ajunge în marea familie a democrațiilor europene, de a asigura cetățenilor noștri un nivel de trai prosper și un viitor democratic.” Cu aceste cuvinte Nicolae Timofti s-a angajat solemn să promoveze toleranța și respectul reciproc. În opinia șefului statului, marea prioritate a consolidării societății moldovenești, în afară de valoarea intrinsecă pe care o are, nu este decât un prim pas spre realizarea obiectivului integrării europene.

Europa înseamnă nu doar bunăstare, ci și valori

În legătură cu integrarea europeană, Președintele a făcut o importantă paranteză. În vederea integrării, Uniunea Europeană ne cere ajustarea legislației și o serie de angajamente. Dar, a zis domnul Timofti, „pentru a deveni membri ai marii familii a democrațiilor europene, țara noastră are nevoie nu doar să îndeplinească mecanic acele angajamente în fața partenerilor noștri de dezvoltare”. Europa înseamnă nu doar bunăstare, nu doar beneficii, ci și valori. „De aceea îmi propun să contribui activ la promovarea valorilor europene în societate, la implementarea tuturor actelor standard care vor face din țara noastră, de facto, un stat european.” Această pledoarie explicită în favoarea însușirii conștiente a valorilor europene este un evident reproș adus societății moldovene, unde încă mai bântuie o intoleranță de speriat. Iar referința la ajustările mecanice îi vizează pe cei care privesc de exemplu legea antidiscriminare ca pe un simplu tribut Europei, ne cam umilește, nu ne place, dar n-avem ce face, trebuie s-o adoptăm. Astfel, Nicolae Timofti s-a înscris și el în rândurile luptătorilor contra „formelor fără fond”. Această luptă, existentă încă pe vremea lui Eminescu, încă nu s-a sfârșit, din păcate, căci mai continuăm a alerga din urma trenului progresului.

Transnistria și statul de drept

Discursul Președintelui nu a evitat Transnistria. A fost definită ca cea mai gravă problemă internă. Au fost pronunțate cuvinte politicește corecte, despre găsirea compromisurilor și despre așezarea la masa tratativelor, grație partenerilor externi. Despre aceea că succesul reformelor și democrației în Republica Moldova îi va face pe locuitorii Transnistriei să accepte mai cu ușurință integrarea în hotarele noastre. Nicolae Timofti a încheiat cuvântarea prin a sublinia imperioasa necesitate de a întări prin toate mijloacele statul de drept, dovedind că va continua să rămână și în anii de președinție un jurist sufletește angajat.

Surzi la chemarea Președintelui

Angajați sufletește în lupta lor rămân și comuniștii moldoveni, ca să vorbim despre atmosfera în care răsună discursul lui Nicolae Timofti. După demonstrațiile din iarnă și primăvară, și-au luat o mică pauză până în mai. Dar consideră actuala guvernare ilegitimă, boicotează ședințele parlamentului, au boicotat alegerea președintelui în parlament și chiar ceremonia depunerii jurământului, la care au fost prezenți foștii președinți Snegur și Lucinschi, dar a lipsit Voronin. În felul acesta, din aprigi apărători ai statalității moldovenești comuniștii se transformă în dușmanii ei înrăiți. Au deraiat în așa măsură, încât atacă simbolurile statului, impunând la mitingurile lor, în loc de tricolorul moldovenesc, un bicolor roș-albastru, pretinzând că acesta ar fi drapelul Moldovei lui Ștefan cel Mare. Frizează în felul acesta lupta contra ordinii de drept și parcă s-ar autoinvita să fie puși în afara legii. La fel de surzi la apelul la pace socială al Președintelui s-au dovedit a fi și o anumită categorie de unioniști. Aceștia au organizat pe 25 martie așazisele Marșuri ale Unirii, în memoria împlinirii a 94 de ani de la declararea, la 27 martie 1918, a Unirii Basarabiei cu România. Grupuri de tineri și mai puțin tineri au mărșăluit strigând lozinci și purtând banere, pe unele din care se vedeau și crucile celtice ale Noii Drepte. Aceste marșuri, autorizate de poliție, numai datorită poliției și nu s-au transformat în bătăi colective de proporții. La Chișinău demonstranții au fost atacați de grupuri rivale, la Bălți au fost huiduiți de trecători.

Sunt sigur că Unirea, în felul acesta vulgar și superficial, nu se va face niciodată. În titlul articolului vorbeam despre Nicolae Timofte ca despre un președinte pentru unire. Aveam în vedere unirea moldovenilor într-o societate de oameni normali.

Comentarii

Victor Druţă

Victor Druţă

Am fost octombrel, pionier, comsomolist, când am citit și am scris texte. Am fost soldat în stepele Asiei, unde am citit și am scris texte. Am fost student, am fost profesor - și am citit, am scris texte. Azi sunt emigrant la Roma, și ce fac? Citesc...

Ultimele articole