Un nou Președinte pentru o nouă națiune

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Aflându-mă în Italia de mai mulți ani, am văzut de multe ori politica moldovenească prin prisma realităților politice italiene. Și deci, criza de guvern din Italia, demiterea lui S. Berlusconi, propunerea la postul de prim-ministru a lui Mario Monti mi-au demonstrat pe cât e de importantă în vremuri grele instituția președinției. Giorgio Napolitano, Președintele Italiei, a pilotat această criză cu brio. El a fost cel care a discutat cu partidele de guvernământ și cu opoziția, el a liniștit spiritele și a făcut apel la responsabilitate, el l-a găsit pe Mario Monti, salvatorul Patriei. Napolitano însă nu ar fi reușit nimic din cele făcute dacă ar fi făcut uz numai de autoritatea funcției supreme pe care o deține. Pentru că, pe lângă puterea instituțională, Președintele Italiei s-a folosit și de enorma sa autoritate personală, de valoarea sa morală, de imaginea de părinte al țării de care se bucură.

De aceea, în toată perioada aceasta lungă de criză politică moldovenească mă gândeam de ce Moldova nu și-ar fi căutat Președintele așa cum au făcut romanii în 458 î. Hr., când l-au chemat pe Cincinat de la țară, ca să înfrângă invazia barbarilor? De ce nu l-ar fi chemat de exemplu de la București pe rafinatul om de cultură Nicolae Mătcaș, care a fost și Ministru al Învățământului în Republica Moldova și care este o grădină de om? De ce nu l-ar fi chemat de la Moscova pe scriitorul Ion Druță, care a fost pentru multă vreme unicul profet și guru al moldovenilor? De ce nu l-am fi invitat să ne fie Președinte pe ilustrul compozitor Eugen Doga? Ar fi foarte frumos să aibă și moldovenii un Vaclav Havel al lor!

Indiferent însă de candidatura concretă, mi-am dorit în fruntea statului o personalitate publică bine cunoscută și bine apreciată. Un intelectual pe care să nu-mi fie rușine să-l ascult când ia cuvântul. Mi-am dorit să fie Președinte un om cu coloană vertebrală, care să nu se umilească în fața nimănui și care să împrumute demnitate și celor mulți și oropsiți. Un om cu dreptate, care să servească drept etalon moral națiunii. Un om care să nu divizeze, dar să unească, să-i unească pe toți locuitorii, indiferent de limbile și orientările politice ale acestora, într-o națiune.

Vreau să cred din toată inima că Nicolae Timofti va fi anume Președintele pe care această țară și-l dorește. Evviva!

Comentarii

Victor Druţă

Victor Druţă

Am fost octombrel, pionier, comsomolist, când am citit și am scris texte. Am fost soldat în stepele Asiei, unde am citit și am scris texte. Am fost student, am fost profesor - și am citit, am scris texte. Azi sunt emigrant la Roma, și ce fac? Citesc...

Ultimele articole