Umma şi „cei trei purceluşi”

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

În timp ce arhitecţii UE lucrează din greu (şi fără mari rezultate) pentru edificarea unei conştiinţe [supra]naţionale europene, musulmanii au reuşit prin mijloace propagandistice şi ideologice mult mai eficiente să-i convertească pe mai toţi adepţii Islamului la o singură idee – cea de Umma. Termenul Umma sau Oumma desemnează comunitatea musulmanilor ce transcende graniţele naţionale, legăturile de sânge şi entităţile puterii politice care îi guvernează. Este ceea ce îi uneşte pe toţi musulmanii, indiferent de originea lor etno-rasială sau localizarea geografică şi corespunde unei viziuni religioase afirmate la începuturile Islamului. În prezent, termenul este reluat pe scară largă de numeroase mişcări panislamiste. Factorul religios îi consolidează pe toţi musulmanii din Europa, indiferent de originea lor etno-rasială; ei au o conştiinţă religioasă comună. Chiar dacă migranţii musulmani din diferite ţări şi continente au predilecţiile lor în privinţa alegerii ţării-gazde, unde formează „insule etnice”, per ansamblu, toţi musulmanii se regăsesc sub aceeaşi identitate, cea religioasă, mult mai consolidantă azi decât identitatea religioasă creştină, nemaivorbind de identitatea corporativă europeană. În Norvegia şi în Marea Britanie se concentrează migranţii din Pakistan şi Bangladesh, în Franţa – algerienii, în Spania – marocanii, în Germania, Austria şi Italia – turcii; dar pe toţi îi uneşte apartenenţa la Umma şi această unitate transfrontalieră le permite să-şi exercite influenţa în mod concertat asupra factorilor de decizie europeni.

Nişa religioasă e şi o modalitate de a spori achiziţiile demografice, lucru pe care l-am menţionat şi în articolul „Europa de mâine a lui Mahomed”. Musulmanii se impun nu doar prin numărul imens al imigranţilor, ci şi prin convertirea masivă a europenilor la Islam. Potrivit unor date statistice, numai în Franţa anual circa 50.000 de francezi îmbrăţişează religia musulmană. La situaţia anului 2004, trecuseră la Islam aproape 50.000 de italieni şi peste 100.000 de germani. Fenomenul e caracteristic şi pentru ţări ca Marea Britanie, Spania, Suedia, Olanda, Belgia. De remarcat că majoritatea celor convertiţi sunt femei, raportul dintre femei şi bărbaţi fiind de 4:1, un raport datorat în parte căsătoriilor mixte dintre bărbaţii musulmani şi femeile europene[i].

În Marea Britanie, conform unui studiu sociologic publicat în martie 2012, peste două decenii creştinii nu vor mai fi majoritari, dacă se menţin tendinţele actuale de renunţare la religia creştină, care e înlocuită de alte convingeri. Anual, în această ţară renunţă la creştinism peste 500.000 de persoane, în special din rândul tinerilor. În schimb creşte proporţia ateilor, a musulmanilor şi a adepţilor hinduismului şi buddhismului[ii] (vezi tabelul de mai jos).

Tabelul evoluţiei afilierii religioase în Marea Britanie, pe perioada anilor 2004-2010. Statistica arată scăderea numărului creştinilor (-7,6%) şi creşterea numărului ateilor (+48,7%), a musulmanilor (+36,7%), a hinduiştilor (+43%), a buddhiştilor (+74%) şi a altor religii (+57,4%).

Conştientizarea propriei puteri numerice îi încurajează pe musulmanii să solicite, într-un mod tot mai ultimativ, abandonarea sau excluderea valorilor şi simbolurilor europene creştine tradiţionale şi/sau înlocuirea acestora cu valori şi simboluri musulmane. Mai ales odată cu apariţia unor generaţii şcolite de musulmani, educaţi în instituţii occidentale, aceştia ştiu să-şi revendice toate drepturile posibile şi să-şi afirme identitatea, demonstrând şi abilitate, şi tupeu. Iar autorităţile capitulează uşor în faţa cerinţelor. În privinţa facilităţilor sociale, bunăoară, imigranţii sunt uneori mult mai avantajaţi decât localnicii, deoarece beneficiază de indemnizaţii, locuinţă, asigurare medicală[iii]. Musulmanii sunt şi printre principalii beneficiari ai stipulărilor din legile privind drepturile omului. La acest capitol, situaţiile devin pe alocuri anecdotice, cum a fost în 2003 în localitatea Batley (Marea Britanie), unde în şcoală s-a interzis citirea poveştii „Cei trei purceluşi” copiilor sub 7 ani, pe motiv că 60% dintre elevi erau musulmani şi povestea le-ar fi putut afecta „sensibilitatea religioasă”[iv].

Din aceeaşi categorie este decizia unui consiliu local din Marea Britanie care le-a interzis angajaţilor săi să ţină pe birou căni sau ceşti cu desene de purcei, precum şi puşculiţe, fiindcă musulmanii s-ar putea simţi ofensaţi[v]. Cam în aceeaşi cheie, în Olanda şi Spania, dar şi în alte ţări, lideriii musulmani au declarat „război sfânt” câinilor, pe motiv că aceştia sunt animale „murdare”; la modul concret, aceştia cer interzicerea întreţinerii câinilor şi a prezenţei lor pe străzile oraşelor, chiar şi eliminarea lor din publicitate, deoarece câinii sfidează simţul religios al comunităţii musulmane. Au fost înregistrate numeroase cazuri când persoanelor oarbe li s-au refuzat diverse servicii publice fiindcă erau însoţite de un câine-ghid, care era netolerat de musulmanii din preajmă[vi].

În alte cazuri, se trece de la ridicol la radical. Astfel, în decembrie 2010, o organizaţie extremistă islamică din Londra, a iniţiat în ajunul Crăciunului o campanie de demonizare a acestei sărbători creştine. „Crăciunul este iadul” („Christmas is evil”) este sloganul promovat de aceştia, urmat de un mesaj mai extins în care se susţine că anume Crăciunul stă la originea unor aşa vicii ca avorturile, prostituţia, pedofilia, violenţa domestică, alcoolismul şi narcomania. Un alt păcat al Crăciunului este considerată afirmaţia că Dumnezeu poate avea un fiu[vii]. Iar în septembrie 2011, trustul media BBC anunţă ca va renunţa la termenii „înainte de Hristos” şi „după Hristos” în marcarea datelor istorice, înlocuindu-i cu termenii „înaintea erei actuale” şi „era actuală”. Departamentul de religie şi etică de la BBC a explicat că schimbările sunt necesare pentru a evita jignirea non-creştinilor[viii]. Se fac presiuni şi privind schimbarea imaginii identitare a Marii Britanii. În 2005, s-a încercat editarea şi difuzarea unui DVD cu cei mai buni 17 fotbalişti britanici din ultimii 40 de ani, întitulat „Mândria naţiunii”. Deoarece toţi cei 17 fotbalişti erau albi, organizaţiile antirasiste au protestat faţă de lipsa jucătorilor de culoare din lista celor mai buni fotbalişti şi în consecinţă proiectul în întregime a fost închis. Iar în 2012, un val de indignare în rândul creştinilor a trezit poziţia controversată a guvernului britanic în chestiunea cu privire la purtarea crucii la gât. Politicienii din această ţară au decis că angajatorii le pot interzice lucrătorilor să poarte crucifixuri la locul de muncă şi în consecinţă mai mulţi britanici creştini şi-au simţit drepturile religioase lezate[ix]. În general, sunt semnalate tot mai multe cazuri când creştinii se declară discriminaţi la locul lor de muncă pe criterii religioase de către colegi sau şefii musulmani. Există şi discriminări şi hărţuiri psihologice raportate de persoanele care louiesc în vecinătatea cartierelor populate de musulmani.

Mai mult, potrivit sondajelor din anul 2009, circa 40% dintre musulmanii din Marea Britanie îşi doreau ca în această ţară să fie respectată legea islamică Sharia; concomitent creşte nivelul de radicalizare în rândul tinerilor musulmani[x]. Apar şi primele revendicări de ordin secesionist. Astfel, în 2011 un grup de activişti musulmani a lansat o campanie pentru transformarea a douăsprezece oraşe britanice, inclusiv ceea ce ei numesc Londonistan, în state independente islamice. Potrivit lor, aceste aşa-numite Emirate Islamice ar putea funcţiona ca enclave autonome, guvernate de legea Sharia şi complet separate de jurisprudenţa britanică[xi]. Ne putem aştepta ca, odată cu sporirea numărului procentual al musulmanilor britanici, revendicările lor să devină tot mai insistente. Concomitent, fenomene asemănătoare se produc şi în alte ţări europene, dar despre aceasta – în următoarea postare.  

Mai multe articole găseşti aici: Instinct şi Raţiune


[i]Тень ислама над Европой // Малашенко А. Международная Жизнь, № 9, 05.10.2004 / http://www.carnegie.ru/ru/pubs/media/71292.htm

[ii] 2030: The year Britain will cease to be a Christian nation with the march of secularism // by Daniel Martin.http://www.dailymail.co.uk/news/article-2109488/2030-The-year-Britain-cease-Chrsitian-nation-march-secularism.html#ixzz1uCRGxR1a

[iii] Новохатский С.Н. Запад и мигранты // Журнал «Золотой Лев». № 225-226. 2009 / http://www.zlev.ru/index.php?p=article&nomer=31&article=1758

[iv] School bans pigs stories // BBC. 4 March, 2003 / http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/england/2818809.stm

[v] Making a pig’s ear of defending democracy // By Mark Steyn. 04 Oct 2005 / http://www.telegraph.co.uk/comment/personal-view/3620128/Making-a-pigs-ear-of-defending-democracy.html

[vi]Мусульмане объявили джихад собакам в Европе // 5 фев 2012 / http://www.mignews.com/news/society/world/050212_175922_06820.html

[vii] ‘Christmas is evil’: Muslim group launches poster campaign against festive period // By Daily Mail Reporter, 23rd December 2010 / http://www.dailymail.co.uk/news/article-1340794/Christmas-evil-Muslim-group-launch-poster-campaign-festive-period.html

[viii] Corectitudine politică până la absurd: BBC îl scoate pe Isus din istorie // Realitatea. 25 sep 2011 / http://www.realitatea.net/bbc-renunta-la-iisus-televiziunea-transforma-termenul-dupa-hristos-in-era-actuala_873663.html

[ix] Minister in legal battle to STOP Christians being able to wear a cross to work // By Steve Doughty and Nick Fagge. Daily Mail. http://www.dailymail.co.uk/news/article-2113639/Lynne-Featherstone-launches-assault-right-wear-cross-work.html#ixzz1u7NUGyxw

[x] The latest WikiLeaks revelation: 1 in 3 British Muslim students back killing for Islam and 40% want Sharia law // By Daily Mail Reporter, 22nd December 2010 / http://www.dailymail.co.uk/news/article-1340599/WikiLeaks-1-3-British-Muslim-students-killing-Islam-40-want-Sharia-law.html

[xi] Europe’s Inexorable March Towards Islam // by Soeren Kern. Stonegate Institute. December 29, 2011 / http://www.stonegateinstitute.org/2711/europe-march-towards-islam

Comentarii

Dorian Furtună

Dorian Furtună

Etolog, Doctor în Biologie; cercetări în domeniul Etologiei sociale (fundamentele biologice ale comportamentului social şi politic). Interesul ştiinţific: conflictele identitare, agresivitatea socială, ierarhiile, instinctele sociale, antropogeneza, ...

Ultimele articole